Trista copilărie sub comunism (I)

Vizualizări: 38,122

Pentru că văd din ce în ce mai multă populație românească amnezică, neștiutoare sau chiar rău intenționată în a spune adevărul despre coșmarul trăit de acest popor în gulagul comunist, și la rugămintea băiatului meu care avea o temă de făcut pentru istorie, încep un serial de amintiri marcante din acea epocă, nu pentru că aș fi vreun hater, ci pentru că sunt convins că poporul care nu-și cunoaște ororile și greșelile propriei istorii riscă să le repete. Iar a greși e omenește, dar a persevera în greșeală se numește prostie.

Primele mele triste amintiri din „iepoca” comunistă sunt de la câțiva anișori, 6-7, în anii ’70, când așteptam cu stoicism să se coacă pe șifonier puținele banane pe care le puteau găsi părinții mei la Alimentara și care mai întotdeauna erau verzi, necoapte. Salivam câteva zile, poate 1-2 săptămâni până să putem savura delicioasele fructe exotice. Portocalele erau coapte de obicei, dar tot în cantitate mică aveam parte de ele, de mandarine sau alte fructe tropicale precum ananas sau mango citisem doar prin cărți sau în puținele reviste Pif, sau mai vedeam la televizor la Teleenciclopedia, emisiunea de sâmbătă seară despre știință, geografie și istorie.

Am resimțit aceste lipsuri pe tot parcursul copilăriei și adolescenței mele, care au coincis cu anii înfometării populației și lipsirii ei de cele mai elementare nevoi. Ca orice copil mi-au plăcut desenele animate și filmele pentru copii, de care nu prea aveam parte, în cele 2 ore de program zilnic ale televiziunii naționale, din care 99% era propagandă comunistă și laudă sfruntată despre „mărețe realizări” ale regimului, abia dacă ne dădeau 5-10 minute de desene, repetate la infinit, cu Mihaela, Miaunel și Bălănel, Lolek și Bolek sau pe cele sovietice cu „Nu zaiets pagadi”. Duminica mai dădeau, printre propaganda cu pionieri cu cravate roșii și UTC-iști stahanoviști spărgători de norme, ceva filme gen „Toate pânzele sus” sau filme străine cu animale, atent verificate de Securitate să nu scape ceva care să informeze copiii despre cum se trăia în lumea liberă, necomunistă, cum trăiau și creșteau copiii „capitaliștilor în putrefacție”, termen cu care propaganda oficială definea lumea necomunistă, de dincolo de Cortina de Fier impusă de URSS statelor ocupate la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Muzica la care aveam acces era de asemenea trecută prin filtrul Securității, și ni se livra doar cea ușoară românească din abundență și ceva din formațiile foarte comerciale și de calitate îndoielnică, cu versurile atent urmărite să nu se refere la conflictul Est-Vest, sau cu referiri la sexualitate, subiect tabu în acele vremuri. Totuși, cu chiu, cu vai, mai scăpa ceva Beatles, AC/DC, Queen, iar rockul românesc fusese deja pus la colț de Cenzura totalitară instituită de regim, formația Phoenix fiind ascultată pe niște casete magnetice ce umblau din mână în mână, ferindu-ne de turnătorii care ne puteau da de gol. Unii au avut mult de suferit pentru că erau rockeri, umblau pe stradă cu pletele specifice sau blugi și altă vestimentație „neconformă” cu standardele impuse de regim, deși copiii nomenclaturii se puteau manifesta în voie, nimeni nu-i deranja.

comunism coada paine

La 12 ani a început calvarul penuriei de cele strict necesare vieții de zi cu zi, trebuind să ne trezim, eu și cu fratele meu, cu noaptea-n cap să prindem rând la Alimentară pentru ca familia mea să poată cumpăra un litru de ulei sau un kilogram de zahăr. Făceam cu rândul, părinții și copiii, dar stăteam de multe ori degeaba, tot ce se aducea se vindea prin spatele magazinelor, la cunoștințele și rudele vânzătorilor sau date la schimb cu alte produse care nu se găseau liber pe piață, precum benzina, televizoare color etc. Totul se trafica pe din dos, la noi, simpli oameni din popor nu ajungea decât ce le scăpa lor printre degete. Cea mai mare frustrare a fost când, mergând cu un copil de securist la piscina de la sediul Securității din Copou, am aflat de magazinele speciale din care se aprovizionau și care erau pline de toate bunătățile, tot timpul. Așa aveau și activiștii de partid la Casa Pătrată, sediul Consiliului Popular, unde trona prim-secretarul de partid pe județ.

Contradicția dintre ceea ce vedeam la TV și ascultam la posturile de radio oficiale și realitatea din galantarele magazinelor era imensă. În timp ce în media propaganda raporta mii de tone de grâu la hectar și o înfloritoare industrie zootehnică, cozile la pâine, produse din carne și lactate erau imense. Și nu numai cei care gestionau în magazine aceste produse erau vinovați că ele nu se găseau, ci asta era o consecință a planului de înfometare întocmit de partidul unic, pentru că penuria de produse de bază generează contrabandă. Degeaba mai scăpau la început documentare făcute cu cei prinși cu această contrabandă sau cu pesionari care stăteau toată ziua la aceste cozi pentru a-și face stocuri pe care să le folosească la schimb cu alte produse traficate în acest fel, fenomenul nu s-a estompat, ci dimpotrivă, a cuprins toată societatea, de la structurile de partid și de stat în jos.

Mergând la bunicii mei foarte des, tătărășeni fiind și ei, stăteam alături de bunicul meu cu urechea lipită de radio-ul lor și ascultam Europa Liberă, așa aflând ce se întâmplă în lumea liberă și de ce aveam noi parte de toate greutățile regimului dictatorial al lui Ceaușescu. Acolo am ascultat duminica dimineață muzica bună din occident la emisiunea „Metronom”, acolo am aflat de suferința intelectualității românești interbelice și a rezistenței anticomuniste în pușcăriile politice, de accidentul teribil de la centrala atomică de la Cernobîl și multe altele care mi-au format orientarea profund anticomunistă.

comunism defilare-23-august

Când se apropiau sărbătorile comuniste elevii și studenții trăiau un adevărat coșmar la repetițiile pentru defilările și spectacolele omagiale în cinstea dictatorului suprem, indiferent de vremea de afară fiind ținuți cu orele ca totul să fie perfect pus în scenă de zbirii activiști de partid.

Comunism mersul pe tampoane

Penuria de carburant făcea ca mijloacele de transport în comun să circule atât de rar și haotic încât după ore de așteptare în stații muncitorii să se suie pe tampoanele tramvaielor sau să meargă ciorchine pe scările autobuzelor, riscându-și viața. Tot din cauza lipsei carburanților a venit și aberanta restricționare a circulației autoturismelor duminica, în funcție de numărul de la mașină: într-o duminică circulau numerele cu soț, în alta cele fără soț.

Comunism mersul scarile auto

Cel mai mult m-a marcat lupta acestui regim cu tradițiile românești, care urmărea dezrădăcinarea și îndobitocirea noastră ca popor. Prin ’86 sau ’87 cred, în seara de Ajun de Crăciun stabilisem cu grupul meu numeros de prieteni să mergem cu colinda pe la părinții noștri și pe la alte cunoștințe. Ne-am dat întâlnire în Târgu Cucului, urmând să pornim prin oraș. Cineva a dezvăluit planurile noastre și ne-am trezit cu Miliția comunistă peste noi luându-ne la întrebări că unde mergem cu chitara și cu foile pe care aveam colinde creștine scrise la mașina de scris a părinților unuia din grupul nostru. După ceva scandal ne-au confiscat foile și chitara și ne-au spus să venim cu părinții pentru a le recupera. Cu chiu cu vai, după ce le-am promis că mergem acasă și că nu mai cântăm colinde ne-au înapoiat chitara, dar foile cu texte le-au rupt. Am simțit o furie imensă și am urât de atunci tot ce a însemnat acel regim. Bineînțeles că în inconștiența noastră am plecat mai departe și am colindat, deși puteam fi urmăriți și le-am fi creat destule probleme părinților noștri.

Mai sunt multe aspecte negative din acea perioadă care trebuie spuse, dar le las pentru următorul episod.

Surse foto: etimpu.com Andrei Pandele,
                     photobucket.com/R-a-v-e-n-s

comments

Lucian Pavel

Lucian Pavel

47 de ani, mândru tată de băiat și fată; specialist tipograf, cu o experiență de peste 27 de ani în Desktop Publishing (DTP), pre-press în offset și flexografie, supervizare grafică; om de dreapta, anti-comunist și conservator. Ieșean get-beget, crescut, educat, format în urbea teilor lui Eminescu.

More Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

31 Comments on Trista copilărie sub comunism (I)

  1. Cred ca una dintre cele mai puternice lectii despre comunism este vizitarea Muzeului victimelor comunismului de la Sighet. Am dus-o pe fiica-mea acolo pe cind avea cam 8 ani si repeta obsesiv doua intrebari: “de ce, mama? pentru ce toate astea?” si “da’ chiar asa, mama?”. Vedea ororile de acolo si nu-i venea sa creada ceea ce vede. Asta dupa ce am reusit s-o conving sa vedem muzeul pina la capat, caci scenele socante de acolo au facut-o sa vrea sa iasa….Desi eu am trait 19 ani in comunism, si am trecut prin tot felul de situatii, tot m-a cutremurat profund si mi-a lasat urme adinci acea vizita.

  2. Tudor Călin Zarojanu // June 19, 2015 at 7:18 pm // Reply

    Bravo! Bravo! Bravo! O să vă urmăresc cu sufletul la gură.
    Mai sunt oameni normali în ţara asta!

    • Lucian Pavel Lucian Pavel // June 20, 2015 at 1:16 pm // Reply

      Vă mulțumesc pentru aprecieri. Voi continua și vom continua cei de aici să fim oameni normali. Sper ca timpul să-mi permită continuarea acestui serial, eventual cu relatări ale altor oameni normali care își amintesc despre acea perioadă. Eu zic că se justifică demersul, mai ales după 25 de ani de „despotism original luminat”.

  3. O corecţie: “Muzica la care aveam acces era de asemenea trecută prin filtrul Securității, și ni se livra doar cea ușoară românească din abundență”.
    Singura muzică din abudenţă care ni se livra era cea patriotic-comunistă. Aia uşoară era cîte o linguriţă duminica, parcă la emisiunea făcută de informatorul securităţii Tudor Vornicu (care trezeşte nostalgii că “vai ce emisiuni bune făcea” – era chiorul împărat în ţara orbilor).

    • Lucian Pavel Lucian Pavel // June 20, 2015 at 1:09 pm // Reply

      Da, așa e. Se pare că și eu am vrut să uit muzica de propagandă patriotic-deșănțată/comunistă pe care ne obligau să o învățăm și să o cântăm în toate ocaziile, de la serbările școlare la manifestațiile grandomane.

  4. Ideea este că dacă oamenii sunt nemulțumiți acum, dau fuga la cel mai apropiat regim!!! Aşa se face că, comunismul este monedă de trecere pentru unii, când defapt amândouă regimuri sunt criminale!!! Se raportează la un rău mai sever pentru că s-a mai diluat percepția cu vremurile actuale de trădare!!!

  5. aaa, desigur…astazi copilaria este cu mult mai fericita…sexul la 10 ani nu mai socheaza pe nimeni, copiii pot vedea orice mizerie la TV, abandonul scolar a crescut dramatic iar numarul analfabetilor cu diplome de facultata este imens…cluburile sunt pline de minori consumatori de alcool si energizante…violenta copiilor in scoli este socanta…hai sa fim seriosi…nu a fost un sistem perfect dar din multe puncte de vedere ceea ce avem astazi este cu mult mai rau.

    • Lucian Pavel Lucian Pavel // June 20, 2015 at 1:12 pm // Reply

      Ce vedem astăzi este continuarea regimului trecut, în care aceiași oameni fură în continuare și țin România captivă intereselor lor. Spunând bineînțeles că e democrație și capitalism. Greșit! Noi nu am avut niciodată în ultimii 25 de ani democrație și capitalism, ci acel ceva „original” conceput de Iliescu în 1990, când se voia un „despot luminat”.

  6. Aceeași Marie cu altă pălărie. Și atunci era bine pentru cei care furau pe rupte și acum la fel. Oamenii de rand și cu un job normal o duceau de pe o zi pe alta și acum la fel, poate mai rău. Acum ai granițele deschise sa pleci, dar putini își permit sa plece în vacante de lux, dar sa muncești și sa fii umilit în altă țară da poți, doar ai libertatea de a circula. Copiii mei au de toate, pentru că eu nu am avut. Dar totuși simt ca nu au totul. Nu au simțul răspunderii și al preturii . De ce? Pentru că trăiesc într o societate bolnavă la fel ca acum 35 ani

  7. Nu iti amintesti chiar corect, in Iasi uleiul si zaharul erau “pe cartela”, nu trebuia sa stai la coada pentru ele.

    • Lucian Pavel Lucian Pavel // June 22, 2015 at 12:06 am // Reply

      Ba îmi amintesc foarte clar: la început, prin 1981-1982, se găseau doar la liber și din ce în ce mai puțin se aducea la alimentară, de aceea se formau acele cozi, cu liste de așteptare care nu mai aveau nici o importanță când începea îmbulzeala care pe care și care să ia cât mai mult. De acolo și expresia: „Dați câte unul (litru de ulei sau kilogram de zahăr) să ajungă la toată lumea!”. Mai pe urmă s-au introdus și cartelele, dar tot nu ajungea la toată lumea, rațiile fiind și ele umilitor de mici.

  8. Buna ziua. O intrebare pt dvs. Cum pot publica si vinde online in format e-book o carte de poezii care a aparut la o editura tot din Iasi de unde spuneti ca sunteti si dvs.? Si cat ma costa? Cu stima, Samuel C., samidetroit@yahoo.com

  9. stancu ileana // June 21, 2015 at 8:26 pm // Reply

    Amintiri din epoca de au(r); reale ,dureroase shi bine conturate . La scoala Mos Gerila fara vreo banana sau vreo portocala ,fara colinde – ,,osanale tovarashului iubit ,, ; de PASTE ,saptamana neluminata cu activitatzi stupide shi preotzi fideli regimului ( bishnitza la bulgari ,la sovietici ,acatiste transmise ,,cum SE CUvine ,, ,preotese care depistau persoane ce practicau intreruperi de sarcina ,…..) . Acasa multa apasare : sa fii atent/a cine vine ,ce vorbeshti , cum te suspecteaza ,OF,DOAMNE / Alta data ,poate ,dar peste multe altele tatal meu cu acte de studii confiscate (ofitzer aviatzie) somat sa declare ce studii are .Nu uit replica : – Doamna , daca sunt analfabet ,cum sa scriu ? ,, Shi persecutzia a durat shi dupa’89 , shi nici acum nu ne ocoleshte ; domnii opresori -cand mai reactzionam – devin ,,depresivi ,, te vad sau nu te vad , au ,,reactivat ,, vechile antene care itzi ,,cad ,,drept pe suflet .Nu conteaza / C’EST LA VIE / ileana lelia stancu

    • Fara comunism, parintii mei ar fi trait o viata plina de saracie si mizerie intr-un sat uitat de lume in Moldova. Comunistii i-au scos de acolo si i-au scolit. Asi fi o ipocrita sa spun ca urasc comunismul.

      • Cu comunism au avut o viata mizerabila intr-un CAP talhar.Daca au fost activisti de partid nu schimba nimic in mizeria morala.

      • Chirila Stanica // July 1, 2015 at 12:23 pm // Reply

        V-ati intrebat cum ar fi fost satul ala uitat de lume din Moldova far comunisti? Eu am primit un apartament in 1987. Sa le fiu recunoscator? Nici vorba. In 1985 am vrut sa-mi construiesc eu casa si nu m-au lasat pe motiv ca acolo unde voiam sa construiesc este prevazut nu stiu ce proiect megalomanic. Terenul era proprietatea parintilor mei. Comunistii ne aruncau in apa si cu putin inainte de a te ineca te apuca de par si dupa ce apucai sa respire o data te intrebau “esti recunoascator pentru aerul pe care ti l-am dat?” Nu poti fi recunoscator pentru asa ceva.

  10. Catalin I Nicolae // June 22, 2015 at 1:04 am // Reply

    Era frumos daca specificati in mod clar cine este autorul fotografiilor publicate. Normal era sa aveti si acordul fotografului/fotografilor…

  11. Habar nu ai ce inseamna capitalismul adevarat.

  12. Nici nu vreau sa imi aduc aminte cate cutii de creveti vietnamezi am mancat, cate cartiere bucurestene interbelice au fost rase de buldozerele comuniste pentru a construi bulevardul Victoria Solcialismului si a Casei Poporului, cu arhitectura lor de inspiratie coreeana. Nu trebuie uitat programul inceput de Ceausescu cu desfiintarea satelor romanesti si construirea noilor sate comuniste, pline de blocuri si fara personalitate. Este adevarat ca dupa 25 de ani Romania arata in ultimul hal dar nu trebuie sa ne intoarcem la comunism !

  13. calin eugen // June 23, 2015 at 11:29 am // Reply

    Va multumim din suflet ptr.acest articol!Am trait si eu la fel ca dvs.Si ca noi,milioane.Dumnezeu sa va dea sanatate ,sa puteti continua. Mult,mult succes!

    • Din nefericire se pare[oare?] ca ne-am intors[cu unele firesti elemente de evolutionism social] la ceeace a fost inainte de asazisul comunism adica la Capitalism.Nimic rau in asta insa trebuie sa recunoastem ca noua romanilor ni s-a implementat un tip de capitalism barat,unde dezvoltarea si progresul se dau ,,cu cartela” ,precum zaharul si uleiul in vechea oranduiala[!]

  14. Sunt nascuta in 76 si am prins 14 ani sub comunism. Nu pot spune ca era bine dar nici chiar atat de rau. Asta cu bananele e clasica. Ganditi-va cati copii din ziua de azi isi doresc banane, mandarine ori alte fructe exotice pe care parintii nu si le pot permite. Si pana la urma au parte de ele cum am avut si noi acum 30 de ani. Singurul lucru oribil era transportul in comun. Familia era familie, nu aveam muzica din aceasta moderna dar aveam muzica clasica – Madonna vs Mozart, carti erau din belsug si timp sa le citesti si sa te bucuri de ele. Daca totul se rezuma la ce bagi in gura…. e jalnic. Au fost lipsuri dar acum? La ce serveste ca poti debita orice atata timp cat esti limitat la casa/servici si eventual o vacanta. Acum ne permitem orice dar bani nu prea sunt. Atatia oameni amarati ca acum nu cred ca au fost in istoria recenta a Romaniei.
    Acum avem OTV, ProTV, Antenele si lista poate continua. Cultura 0. Numai emisiuni de 2 lei “dansez pentru bani” “soacra pentru tata” si tot felul de tampenii. Rar mai poti vedea ceva decent pe TVR 2.
    Bucureti-va de binefacerile occidentului.

  15. De doua zile citesc pe net “amintiri din comunism”…sunt nascut in 75 deci am prins perioada HORROR a copilariei noastre…A fost urat ,socant ,inuman, chiar HORROR…cei de anii mei spun ca a fost frumos doar ca socializam si ne jucam in ‘spatele blocului” diverse jocuri neuitate nici azi … DAR DACA AM FI AVUT ATUNCI TELEVIZOARE SI PROGRAM LA TELEVIZOR CATI DINTRE NOI AT MAI FI IESIT AFARA la joaca !!!!!!asa ca pentru cei ‘nostalgici”nu a fost deloc bine…chiar si azi 10.04.2016 cred ca mai tragem cei 45 de ani de comunism ,foame ,privatiune si mai rau decat toate SPALAREA CREIERELOR!!!!

  16. Nu laud comunismul…nu am facut niciodata parte din el dar cred ca am iubit tara si neamul si atunci si acum.
    Si cred ca au fost tembeli si atunci si acuma?
    Nu am dus-o rau niciodata.
    Cred din tot sufletul ca LIBERTATEA este daunatoare pentru multi?
    Si cred ca unii nu pot trai civilizat daca nu sant DIRECTIONATI de cineva?
    Ma doare ca azi nu se mai stie de:Patriotism….dragoste de Tara…respect… devotament….caracter si Bun simt.
    Fiti sanatosii.

    • 2017 Incursiune in timp… M-am născut in 1976,deci 14 ani de comunism.Copilarie-nu a existat.Dupa Scoala,crescut sora(mai mică,evident),apoi crescut animale,oi,vaci ;mergeam cu ele la pășune pe câmpii pana la lăsarea întunericului.Imi face rău si sa-mi aduc aminte.Mancare putina,Iadul pe pământ.

      • Nu aveam niciun drept,la nimic.Scoala si munca atât.Cumplit…,Horror. Când ii povestesc copilului meu,despre Copilăria mea in timpul comunismului,spune:Cum așa?Imposibil! Nu cred!Nu-mi place deloc Copilăria ta!samd. Aud deseori persoane apropiate vârstei mele”Ce copilărie frumoasa am avut noi,,! Care era ”Frumusețea,,?Mai sus am enumerat ”activitățile,,copilăriei mele.A,era sa uit m-a mai si jucam -atunci când era timp. Deoarece părinții munceau la CAP toată ziua,copii(3,4) ne creșteam unii pe ceilalți+multe treburi gospodărești.Deci concluzia mea personală este ca diferența dintre Copilăria mea si a copilului meu este uriașa.Avantaj el bineînțeles.Eu personal ,,mi-am trăit “Copilăria odată cu el,nu atunci in Comunism.Acum avem si posibilitatea sa alegem:scoala,activități preferate de copii,dacă ne organizam bine si timp ptr joaca.Perfectiune nu exista nici atunci nici acum,dar așa cu bune si rele,am evoluat.

        • Ati avut destule drepturi,insa ..au lipsit posibilitatile ,stimata d-na!Acuma sunt posibilitati limitate totusi dar…criza de timp aeste cronica.Ma/Va intreb ce facem cu .,,drepturile daca nu ni le putem exprima?Evolutia ne ajuta in masura in care ne putem bucura de realizarile noastre,ale copiilor nostri,altfel ?….

  17. Comunismul cu Ceaușeștii in frunte,mi-au lăsat impresia de:îndobitocire a poporului,umilința,neajunsuri si multe altele parca toate negative.Nu am nici cea mai mică urma de nostagie.

  18. eugen serban // May 30, 2017 at 5:14 pm // Reply

    Comunismul e instare sa dea ecucatia pe care am uitat-o s-au trebuie so primim,nu stim face ceva din vointa noastra proprie numai daca suntem impinsi de la spate

  19. Comunism, socialism….cum vreti voi sa-i spuneti….. nu a insemnat decat degradarea fiintei umane. S=a inceput in epoca dej prin reprimare violenta intelectuala, fizica si psihica….prin promovarea terorii si ingenuncherea spiritului, s-a continuat in perioada de inceput ceausista, considerata stabila- economic vorbind- prin promovarea slugarniciei, nulitatilor, relatiilor, invidiei, minciunii si invidualismului si altor aberatii marca PCR si s-a definitivat in epoca tarzie ceusescu prin infometare, analfabetism functional, teroare, etc….Perfectiunea pitencantropului socialist a aparut insa dupa 89….Neocomunistul actual ranjeste nationalist, creierul si l-a pierdut undeva prin clasa a patra, se vaita ca o baba de n conspiratii mondiale, nu-i place munca dar adora sa se gudure pe langa stapini…

  20. In comunism nu traiam mai bine ci traiam fantastic mai bine. In primul rand ca aveai o viata fara stres; aveai serviciu asigurat, locuinta asigurata, infinit mai mult spatiu verde si implicit aer curat ca acum, sistem medical asigurat si performant, sistem de educatie gratuit si performant. Actualul capitalism romanesc este un experiment esuat pentru Romania si din toate statisticile conduce incet dar sigur la disparitia poporului roman.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Vă întrebați de ce România, la 25 de ani de…