Terenul de fotbal în pantă nu-i invenție românească!

Vizualizări: 1,412

Nu, nu-i un articol despre Elena Udrea. E despre fonduri europene și felul în care se cheltuie acestea. E despre modelele noastre, țările europene în care absorbția e la niveluri pe care noi doar le visăm. Și am simțit nevoia să scriu acest articol până utilizarea eficientă a fondurilor europene nu devine o problemă de siguranță națională.

Așadar, să punem totul în context înainte să zăngănim cătușele!

Am văzut cât de greu e să toci fondurile europene pentru stoparea declinului biodiversității. (http://www.clubullibertatii.ro/romania-e-prea-responsabila-cu-fondurile-europene/). Asta admițând că există un declin al biodiversității.

Bani mulți, mai mulți decât trebuie, alocă Uniunea Europeană și pentru dezvoltarea resurselor umane și îmbunătățirea calității vieții în mediul rural.

Contrar a ceea ce se vede cu ochiul liber, și anume faptul că în mediul rural țăranii sunt pe cale de dispariție iar satele care nu dispar rezistă fiindcă își construiesc orășenii case de vacanță, că populația se concentrează în arii tot mai urbane, UE finanțează instalarea tinerilor în mediul rural, înființarea de firme ori diversificarea serviciilor.

Bătrânii care mai populează satele pe cale de dispariție au nevoie de centre de wellness, cred birocrații. Melancolia pastorală e de bonton printre înalții funcționari europeni care astfel își arată dragostea amestecată cu mila pentru țăranii insuficient sprijiniți de politicile sociale.

Așadar, pentru dezvoltarea zonelor rurale, Comisia Europeană alocă 40% dintre fondurile de care dispune. Dintre acestea, jumătate sunt pentru investiții iar cealaltă jumătate pentru plăți directe: ai teren, primești bani; ai vite, primești bani; ai porci, și dumneata primești bani. Bine, nu chiar oricine. Trebuie să ai exploatație agricolă înregistrată, să depui niște acte și așa mai departe. Un pic de birocrație care să-i excludă pe cei ce nu pot internaliza costurile. Adică pe bătrânii insuficient sprijiniți.

Tinerii care se instalează la țară sunt de fapt tineri din familii de fermieri care astfel pot face rost de încă niște bani dar sunt și tot felul de „învârtiți” care știu că pot cumpăra ceva teren agricol din fonduri europene și poate vor fi și câțiva dintre cei cărora li se adresează măsura.

Plățile directe pe suprafață au sprijinit, de asemenea, cumpărarea de teren agricol ca investiție imobiliară. Cum să nu cumperi dacă subvenția îți acoperă prețul plătit în 10-15 ani? Îți iei banii de la stat și rămâi cu terenul căruia nu-i scade valoarea.

Fiindcă economia nu cere acești bani pentru activități de producție, devine destul de dificil să le găsești o destinație conformă cu obiectivele măsurilor. De aceea, între obiectivele generale ale măsurilor și proiectele finanțate, legăturile sunt doar la nivel declarativ.

Și ajung la titlul articolului: știe cineva care sunt cele mai utile investiții pentru „Încurajarea activităților turistice” – adică Măsura 313 finanțată de FEADR?

Nici nu știe nimeni și e și imposibil de ghicit. Curtea de Conturi a U.E. ne arată că:

În Polonia, la momentul auditului, 68 % din proiectele finanțate în cadrul măsurii 313 (turism) erau legate de construcția de structuri municipale pentru activități sportive sau vizau investiții în amenajarea de locuri de joacă pentru copii.

Pe scurt și pe românește: s-a finanțat amenajarea de terenuri de fotbal cu scopul evident (nu?) de a aduce turiști în localitățile rurale. Probabil fanii echipelor adverse. Dacă în sat există sau nu echipă de fotbal, aproape că nu mai contează. Și dacă terenul e în pantă, deranjează oare pe cineva?

Dar amenajarea de terenuri de fotbal pentru dezvoltarea turismului rural nu e singura metodă de risipă a fondurilor europene.

Renovarea locuințelor ori construirea de case de vacanță poate fi făcută cu sprijinul banilor europeni.

În România, ce-i drept, e un pic mai dificil decât în celelalte țări europene fiindcă, așa cum am mai spus, controalele sunt foarte severe și se verifică indicatorii economico financiari realizați în 5 ani ex-post. Așadar, trebuie să raportezi o anumită activitate economică. Dar, gândiți-vă, chiar merită! TVA-ul colectat pentru cazare și celelalte servicii turistice (mic dejun, demipensiune, all-inclusive) e în cotă redusă. În schimb, TVA-ul deductibil pentru servicii de curățătorie, achiziție mobilier, utilaje bucătărie, consumabile pentru igienă și altele e în cotă standard. Dacă ții strâns cheltuielile, din TVA-ul recuperat poți plăti și impozitul pe profit. Și chiar dacă nu, merită pus din buzunar în schimbul unei subvenții de 70% pentru casa visurilor.

Dar să ne uităm la ce se întâmplă în alte țări, unde e mult mai ușor să utilizezi în scop personal banii europeni și mult mai puțin riscant, neexistând consecințe.

Curtea de Conturi a UE a constatat (Caseta 18 din Raportul Special nr. 6/2013) că, în Campania-Italia, prin proiectul monitorizat, apartamentul renovat cu fonduri pe Măsura 311 cu scopul practicării agroturismului era utilizat de un membru al familiei beneficiarului.

În Polonia, pe Măsura 312 a fost finanțat un proiect care viza „achiziționarea de echipamente de birotică”.

Ei, bine, canapeaua din piele achiziționată era în casa beneficiarului, în sufragerie. Dacă în România așa ceva s-ar fi lăsat cu dosar penal, în țările „model”, Curtea de Conturi a UE a constatat că autoritățile de management nu au efectuat nici o vizită înainte de efectuarea plăților pentru a verifica dacă proiectul a fost implementat corespunzător.

În Franța, autoritatea de management a finanțat un proiect pentru construirea unei săli de degustare de vinuri chiar dacă în zonă mai existau asemenea săli. O astfel de finanțare se presupune că are efect de dislocare, fondurile ajutând un beneficiar să-i ia cota de piață unui competitor.

Ei  bine, autoritatea de management a regiunii Aquitania a răspuns criticilor Curții de Conturi explicând că proiectul face parte din programul regional „Destination Vignobles” și că e în conformitate cu strategia de ansamblu a regiunii. Chiar dacă evitarea efectelor de balast și dislocare stă la baza acordării sprijinului public, autoritatea franțuzească a răspuns că atât timp cât activitatea finanțată era eligibilă conform Regulamentului (CE) 1698/2005 a finanțat-o.

Autoritatea din România s-ar fi năpustit pe beneficiar.

Așadar, dacă legea nu prevede expres, de ce o autoritate s-ar preocupa să nu influențeze piața prin intervențiile sale sau de ce s-ar preocupa de oportunitatea unei astfel de investiții? – spune autoritatea franceză. Și dacă avem bani, de ce să nu-i cheltuim? Să facem absorbție cu orice preț.

Ei bine, aceste câteva exemple arată că România nu este nici pe departe capul răutăților în Uniunea europeană. Și în materia fondurilor europene se întâmplă ce s-a întâmplat când anticorupția a devenit efectivă: percepția a fost că a crescut corupția.

Nu, n-a crescut, doar a fost relevată. Așa e și cu fondurile europene: nu, nu le furăm. Doar punem accentul pe exemplele negative și nu ne comparăm cu celelalte state pe bază de informații, ci doar pe bază de prejudecăți.

imagine: obiectiv.info

comments

Florentina Dragan

Florentina Dragan

Avocat în Baroul Brăila, specializat în contencios administrativ și fiscal.

More Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
[views] Am mai spus că în România nu se fură…