Statolatria 2

Statul corupt și ineficient vrea să fie și mai corupt ca să devină eficient
Statolatria 2 – în fiecare an, Codul Rutier definește tot mai multe abateri și sancțiunile sunt tot mai aspre.

România e o țară care investește în siguranța cetățenilor. România reține din ce produc cetățenii cam o treime. Statele occidentale rețin chiar mai mult, adică în jur de două cincimi. Cu toate acestea, România alocă pentru siguranța publică, în procente din PIB, mai mult decât statele din vestul Europei, adică 2,2% din PIB față de 1,8% cât e media europeană. Raportat la buget, diferența e și mai mare – 6,6% din buget alocă România ordinii publice față de numai 4,5% cât e media europeană. Deci, în prețuri comparabile, plătim pentru ordinea publică cu 50% mai mult decât europenii.

Așadar, un aparat represiv impresionant ar trebui să descurajeze orice tentație de a încălca legile. Mai mult, statul nostru completează prevenția cu efectul descurajant al creșterii periodice a sancțiunilor. Asprimea sancțiunilor combinată cu certitudinea aplicării ar trebui să facă din România o țară sigură cum nu e alta.

Legat de siguranța rutieră, periodic aflăm de noi și noi modificări ale Codului Rutier, toate pentru siguranța „participanților la trafic”. Cresc amenzile periodic dar crește și numărul obligațiilor. Și în continuare avem cele mai multe decese în accidente rutiere raportat la numărul de kilometri parcurși, din toată Europa.

Normele de siguranță pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele sunt tot mai ridicate, astfel încât oamenii să fie nevoiți să scoată mai mulți bani din buzunar pentru aceeași nevoie – nevoia de a se deplasa. Oamenii învață de la stat că nu-ți poți transporta copilul fără scaun special și omologat, iar dacă nu vor să învețe, sunt sancționați. Așadar, și să-ți transporți copiii devine mai scump prin grija statului responsabil, mai responsabil chiar decât părinții.

Sigur că cele mai multe prevederi legale sunt justificate și că trebuie descurajate comportamentele care-i pun în pericol pe cetățenii cu care împărțim strada.

Dar Codul Rutier păstrează amenzi mari și pentru abateri al căror pericol social e destul de greu de intuit. Conform art. 7 din OG 2/2001, agentul constatator trebuie să-i explice contravenientului pericolul social al faptei. Normal, fiindcă pedeapsa trebuie să aibă și un scop educativ.

De exemplu, un polițist ar trebuie să-i explice unui șofer care-i pericolul social al faptului că, de exemplu, are „buletinul” expirat, sau că nu are asupra sa permisul de conducere, ori că autovehiculul său are avariată caroseria.

Lipsa unuia dintre actele de identificare, cum e buletinul sau permisul auto, nu mai poate fi o abatere de un anumit pericol social în epoca telecomunicațiilor. Cu peste 20 de ani în urmă, era important ca dreptul de a conduce să poată fi verificat din două acte. Astăzi, verificarea dreptului de a conduce prin stație sau telefon nu mai costă aproape nimic. Și totuși, sancțiunea principală e de 6 puncte de amendă. O sumedenie de mărunțișuri permit polițistului să aplice cetățenilor sancțiuni administrative disproporționat de mari în raport cu pericolul social efectiv. Alte abateri sunt descrise la modul general și îi lasă polițistului o marjă semnificativă de apreciere. Adică administrativul are spațiu să se manifeste pentru rezolvarea eficientă a problemelor.

 Ironic  e că funcționarii statului, prin sindicate, și-au creat un sistem de protecție împotriva sancțiunilor administrative ce li s-ar putea aplica deși i-am vrea mai ușor sancționați și pe ei pentru abateri . Ori, în raport cu cetățenii care-i plătesc, și-au creat un sistem care le permite să aplice sancțiuni administrative severe cu lejeritate iar contestarea acestora în justiție e condiționată de termene, proceduri și costuri.

Aceste disproporții, între gravitatea abaterii și mărimea sancțiunii, între lejeritatea deciziei sancționării administrative a cetățeanului decisă de polițist și dificultatea sancționării administrative a funcționarului, generează corupție.

În înregistrările polițiștilor corupți din Brăila, batjocura față de cetățenii săraci și îngroziți de posibilele sancțiuni arată ascendentul uriaș al polițistului bine plătit, cu slujbă sigură și cu legea ca măciucă în mână, față de un cetățean care utilizează și el drumul într-o mașină ieftină ca să-și împlinească banala nevoie de a se deplasa. Polițiștii intuiau corect sau poate chiar cunoșteau că abaterile erau minore în raport cu norma socială dar agitau pericolul sancțiunii ca să obțină foloase necuvenite.

Utilizarea legii ca măciucă și nu pentru siguranța noastră, a tuturor, e de asemenea evidentă în cazul pândelor organizate de polițiști. Un indicator de limitare a vitezei uitat de când drumul era denivelat ori suferea lucrări de reparație, e pretextul perfect pentru aplicarea legii. Doar în literă, nu și în spirit.

Vânarea abaterii e o modalitate de corupere a legii. Iar polițiștii care corup legile sunt corupți numai și pentru atât. Dar nu trebuie exclus mobilul utilizării legii ca măciucă, și anume, obținerea de foloase necuvenite.

Așadar, legile stricte, aspre și neclare, incriminarea unor fapte fără ca acestea să reprezinte cu adevărat pericol social, sunt surse de corupție.

Iar un stat corupt va genera în continuare legi și mai stricte, și mai aspre, și mai stufoase și va genera tot mai multe obligații care să-i alimenteze corupția. Totul în aplauzele statolatrilor.

Statul mai mare și mai puternic  înseamnă mai multă corupție. Mai multă libertate înseamnă mai puțină corupție.

 Doar educația, exersarea libertății și echilibrul sunt eficiente în lupta cu corupția.

Foto: pixgood.com

comments

Florin Drăgan

Florin Drăgan

42 ani, căsătorit, absolvent al Facultăţii de Comerţ la A.S.E., al Facultății de Drept la U.E.B, absolvent al cursurilor TRENDS la IST Studies Atena, expert accesare fonduri europene.

More Posts

Follow Me:

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Adriana Săftoiu a scos o carte, care ne ajută, zicea…