Solidaritatea cu glonţul pe ţeavă

Înainte de 1989 circula un banc. Cică, într-o dimineată, când s-a trezit, Hrusciov l-a văzut pe Mao lângă patul său cu câțiva soldați chinezi înarmați. Mao îi face semn să-l urmeze. În fața reședinței prezidențiale, două coloane de soldați chinezi, un pupitru cu microfon și aparate de filmat. Mao îl ia de braț pe Hrusciov și-i spune „pupă aici”, și-i arată obrazul. Hrusciov îl pupă. „Acum pupă și aici”, și-i arată celălalt obraz. Hrusciov îl pupă. „Acum – zice Mao – spune că ne-ai chemat tu din spirit de solidaritate.”

Cam așa arată spiritul de solidaritate din perspectiva legislației românești privind contribuțiile sociale. Dacă este să ne referim numai la Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, atunci constatăm că la articolul 208, alin.3 se stipulează: „Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin.(2) se realizează pe baza următoarelor principii”… Las la o parte faptul că ideea de “obligatoriu” îmi stârnește o reacție viscerală și mă aplec puțin asupra a două dintre principiile enunțate în acest articol.

Primul principiu sună astfel: “alegerea liberă de către asigurați a casei de asigurări”. Tare! Dom’ Guvern îmi puteți arăta oferta? Mulțumesc! Deci ce opțiuni avem: CNAS, CNAS, CNAS … Sunt într-o mare dilemă: pe care s-o aleg, frate? Să nu fim cârcotași, avem filiale ale CNAS adică CJAS. Dacă suntem “patrioți” ne alegem o CJAS cât mai departe de domiciliu în așa fel încât să fim siguri că, la o adică, nu mai ajungem…

Pe de altă parte, alegerile libere nu se fac așa, oricum. Te gândești la criterii, la acel ceva care face diferența. Problema este că NIMIC NU FACE DIFERENȚA. Când nu avem practic opțiuni putem vorbi de alegeri libere? Aveam alegeri libere înainte de 1989, cu un singur candidat și vot obligatoriu? Da, aveam 2 opțiuni: să-l votăm sau nu. Tot două opțiuni avem de făcut după 25 de ani, în sistemul de sănătate: alegem sau nu alegem CNAS – cu filialele județene, rezultatul va fi același, ca și înainte de 1989: iese ”Ceaușescu”. Alegerea liberă a casei de asigurări de sănătate este o non-alegere, este o cacealma, pentru că, indiferent de ce CJAS alegi (presupunând că o poți face), alegi de fapt același CNAS. Ce înseamnă asta? Vei plăti aceiași bani și NU vei primi aceleași servicii.

Acest principiu era gata-gata să fie respectat în 2011 când, la inițiativa președintelui Băsescu, s-a elaborat proiectul de lege în domeniul sănătații, care prevedea ca, din 2013, să fie funcționale case private de asigurări de sănătate. Nu a fost să fie! Nu a vrut Arafatu’!

Al doilea principiu îmi este foarte drag: “solidaritatea și subsidiaritatea în constituirea și utilizarea fondurilor”. Oricât aș căuta sensuri ascunse ale cuvântului solidaritate îmi vine în minte doar ideea de unitate strânsă, bazată pe o comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de înțelegere. Este clar ca ”solidaritate” reprezintă o opțiune și nu o obligație.

Cu un glonte pe țeava și țeava la tâmplă, solidaritatea devine o “opțiune” în orice situație, ca opțiunea lui Hrusciov în fața lui Mao.

Aproape că nu este săptămână în care presa să nu evidențieze fața reală a acestei solidarități de stânga. O tânără moare plimbată între spitale. Fapt. O bătrână este externată în pijama de către medici, deși era evident că are probleme. Este găsită moartă de frig pe câmp. Fapt. Unui bătrân de 84 de ani, adus în stare gravă, i se administrează câteva pastile și este trimis acasă. Moare în parcare, așteptând. Fapt divers, da, fapt divers. Astfel de îmtâmplari nu mai sunt breaking news, devin banalități.

Cât de mare este solidaritatea acestui sistem? Nu atât de mare ca lungimea mâinii băgate în buzunarul nostru, de către Măria Sa, Statul.

Sistemul de asigurări de sănătate românesc este ca un drum cu sens unic, de la noi către Măria Sa, Statul. De la el către noi, sens interzis!

O particularitate a sistemului public de sănătate din România, bazat pe principiul “solidaritații obligatorii”, este dată de faptul că singurul lucru pe care îl știi este suma pe care o plătești. Puțini știu ce drepturi au și și mai puțini știu cât vor primi din ceea ce au dreptul. La fel de important este și faptul că asiguratul în sistemul public nu are nici un control asupra a ceea ce dă, coroborat cu ceea ce primește. Totul se întâmplă numai cu voia Măriei Sale, Statul.

O altă particularitate este aceea că, oricât am da, sistemul este subfinanțat și va fi subfinanțat și dacă se va aloca întregul PIB și nu doar fetișul acela de 6 %. Este efectul monopolului.

În Secțiunea 2: Drepturile și obligațiile asiguraților – la art.217 se prevede că “asigurații au dreptul la un pachet de servicii de bază în condițiile prezentei legi.” Sigur ca te poți duce cu gândul că știi cât plătești și, iată, știi și ce vei primi în contrapartidă, respectiv pachetul de servicii de bază stabilit în condițiile legii, numai că legea, deși prevede cuantumul contribuției, nu stabilește în același timp și pachetul de servicii de bază, lăsând la latitudinea altor organisme să hotărască.

Potrivit alin.2 al art.208, “drepturile prevăzute la alin. 1 se stabilesc pe baza contractului cadru care se elaborează de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România, Colegiului Medicilor dentiști din România … “ – nici măcar un cuvânt despre asigurat.

Concluzie: asiguratul în sistemul public de sănătate plătește cât este obligat să plătească și primește ce i se oferă. Lipsa eficienței, a corectitudinii, prezența fraudei și corupției sunt efecte ale acestui gen monopolist de asigurări de sănătate cu un singur actor – statul – și cu 20 de milioane de figuranți – asigurații. Ineficiența, frauda, corupția sunt efecte firești într-un sistem bazat pe solidaritate impusă cu glontele pe țeavă.

 

 

Foto: soggynoggin.deviantart.com

comments

Stănică Chirilă

Stănică Chirilă

Economist, expert contabil, consultant, căsătorit, un copil, absolvent al Facultății de Finanțe și Contabilitate 1982

More Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Dunărea Inferioară este singurul sector liber curgător al fluviului, însă…