Sistemul public de pensii sau FNI de Stat

Marea majoritate a pensionarilor nu sunt mulțumiți de pensia primită. În mod invariabil vor spune că, după zeci de ani de muncă, primesc o pensie foarte mică. Nemulțumirea lor este foarte reală. Pe de altă parte ar trebui să fie mulțumiți cu ce primesc pentru că este un “dar” pe care îl fac contribuabilii activi obligați la solidaritate de un Stat bun la suflet pe banii cetăţenilor săi.

Acestor cetățeni nemulţumiţi  le voi spune că de fapt ei nu au contribuit cu nimic la propria pensie. Ce de proteste, ce de înjuraturi, ce energie consumată pentru a-mi demonstra că au plătit lună de lună pentru pensie. Au dreptate, au plătit pentru pensie, dar nu pentru pensia lor ci pentru a celor care erau deja la pensie când li se reţineau banii din salariu.

Da, domnilor pensionari şi viitori pensionari, în schimbul banilor ce vi se rețin ați primit doar promisiuni că odată ieşiți la pensie o să primiți și voi. Și veți primi atâta timp cât alții se vor lăsa păcăliți, dar lucrul cel mai important este că veți primi atâta timp cât Statul tătuc va dori.

Hai că lucrurile se complică. Contribui o viață pentru ceea ce tu crezi a fi asigurarea ta la bătrânețe, dar este, de fapt, o mare înșelătorie. Tu nu ai nici un control nici asupra banilor reținuți și nici asupra banilor pe care îi vei primi. Da, stimate pensionar, pe munca ta, pe banii tăi, vei fi ca un cerșetor care așteaptă pomană de la domnul Stat. Și statul dă, dar nu chiar gratis, dă pe voturi. Statul (rog în loc de stat să citiți clasa politică) își va aminti întotdeauna de dumneavoastră … în campaniile electorale și vă vor convinge să votați promițând pensii din ce în ce mai mari.

Și ce-i rău în asta, veți spune. În afară de faptul că mărirea pensiei se bazează pe buzunarul copiilor si nepoților dumneavoastră, nu este nimic rău. Mulțumiți-le lor, nu Statului. Și tot lor să le cereți scuze când îi auziți că nu le ajung banii, deși muncesc din greu, pentru că plătesc aproape jumătate din prețul muncii lor la Statul tătuc, statul pervers care își permite să vină la tine, pensionar, să cumpere voturi (implicit privilegii) cu banii copiilor și nepoților tăi.

Ați observat că majoritatea celor care își strigă nemulțumirea spun „după atâția ani de muncă” și nu „am contribuit atâta la pensii” așa cum ar fi normal? Cum e posibil așa ceva? Simplu, datorită invenției diabolice numită „stopajul la sursă”. Neprimind toți banii cuveniți pentru munca prestată nu mai ești conștient de prețul real al muncii tale şi că, de fapt, plătești pentru tot ce primești și chiar mai mult.

Bun, am spus că Statul vă oferă doar promisiuni, că Statul pervers cumpără voturi folosindu-se de nevoile dumneavoastră și banii copiilor muncitori, am spus că statul este pervers și că tot sistemul este o înșelătorie. A venit vremea să mă explic.

Ceea ce se cheamă sistem public de pensii este de fapt o schemă Ponzi. Ce este o Schemă Ponzi? „O Schemă Ponzi este o operațiune investițională frauduloasă ce implică plata unor profituri deosebit de mari unor investitori de pe urma unor fonduri investite de alte persoane și nu de pe urma veniturilor pe care afacerea le-a generat în realitate.” (definitie Wikipedia) O recunoașteți? În România acest gen de operațiuni au căpătat nume autohtone „CARITAS” sau “FNI”. Cred că v-ați lămurit deja.

Sistemul public de pensii trăieşte atâta timp cât intră alţi participanţi, respectiv persoane active care muncesc şi realizează venituri impozabile. Pentru a se plăti pensii (profituri) din ce în ce mai multe, este nevoie de tot mai multe persoane angajate, contribuitoare, sau persoanele aflate în sistem să plătească mai mult. Angajații contribuitori plătesc deja prea mult. Problema e că intrarea în sistem nu e așa simplă, înseamnă locuri de muncă, înseamnă persoane care să poată ocupa aceste locuri de muncă. Cu alte cuvinte înseamnă spor demografic și creștere economică.

România nu stă bine nici la sporul demografic, nici la creșterea economică sustenabilă care să creeze locuri de muncă. Iată că am intrat deja în a doua etapă a oricărei scheme Ponzi. O asemenea schemă se bazează, așa cum am spus, pe intrări continue în sistem. Are două faze. În prima, se oferă câștiguri care atrag fraierii cu bani. Primii investitori câștigă. Lumea este în delir. Din ce în ce mai mulți intră în joc, dar nenorocire, totul este finit pe lumea asta, inclusiv fraierii cu bani. Începe etapa a doua, când intrările în sistem scad, câștigurile de asemenea, panica se instalează. Fraierii cu bani, autointitulați investitori, foarte vocali, se revoltă.

În acest moment intervine Statul tătuc care-și manifestă solidaritatea cu acești fraieri, cum altfel decât pe banii mei, simplu cetățean plătitor de taxe și impozite și-i acordă ajutoare și despăgubiri. Îl arestează, de ochii lumii, pe inițiatorul schemei și lucrurile reintră în normal până la următorul Ponzi. Fraierii cu bani sunt liniștiți (n-au pierdut chiar tot), Statul e fericit, a adus pacea socială. Toți primesc câte ceva, mai puțin eu, simplul cetățean care primește găurile în asfalt. De unde, Doamne iartă-mă, bani și pentru astea?

Nu-i așa că sună cunoscut? La noi s-a numit FNI.

Ei bine, sistemul public de pensii românesc este similar unei scheme Ponzi aflată în a doua etapă, cea de crah. Noi o știm, clasa politică (adică Statul) o știe. Pe termen lung acest sistem nu mai este sustenabil în actuala formă. Au instituit pilonul 2 de pensii, prea puțin și prea târziu.

Deficitul sistemului public de pensii se estimează să ajungă la cca 21 miliarde lei în 2017, adică peste doi ani, ceea ce reprezintă 2,7 % din PIB. Acești bani sunt acoperiți de la bugetul de stat adică din sumele care în mod normal ar fi fost destinate apărării, educației etc. La ora actuală 4,3 milioane de salariați susțin 5,184 milioane de pensionari. Cele 4,3 milioane de salariați trebuie să mai susțină și șomerii și propriile lor familii. Viitorul nu este deloc roz.

Ce soluții au găsit oamenii politici, adică Statul? Iată ce spune un partid politic în programul lui de guvernare. „Singura modalitate de a echilibra structural sistemul de pensii este creşterea bazei de contribuabili prin creșterea numărului de salariați și implicit, reducerea numărului de pensionari. Modalitatea de a realiza acest lucru este prin: creşterea ratei de ocupare a persoanelor vârstnice prin: a. locuri de muncă subvenţionate pentru pensionari; b. susţinerea antreprenoriatului pentru persoane peste 50 ani; c. subvenţionarea programelor de formare profesională şi recalificare pentru persoane vârstnice; d. introducerea serviciului de consiliere înainte de pensionare pentru asigurarea unei “evoluări line” către pensionare; creşterea treptată şi egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei; reducerea numărului pensionărilor anticipat”.

Cred că se înțelege că rezolvarea, pe care au găsit-o politicienii, poate fi sintetizată în îndemnul “oameni buni, muriți la datorie că pensia e scumpă”. Ca să nu mai vorbim de șomajul în rândul tinerilor determinat de aceste măsuri menite sa țină “active” (de preferat până la moarte) cât mai mult timp persoanele aflate în pragul pensionării. Locurile de muncă sunt limitate. Calculul e simplu, pe un somer îl plătești 12 luni și gata, nu-i mai dai bani și nici nu mai apare în statistici. pensionarii se încăpăţânează să ceară pensia până la moarte.

Răspunsul “liberalilor” este SUBVENȚIE, adică bani de la buget, adică de la același buget care gâfâie de povara deficitelor la pensii, la sănătate, adică rezolvăm o problemă creând alta. Trebuie să fii “genial” să faci așa ceva, sau total debusolat.

Programul, domnilor politicieni, mai spune ceva: mai spune că trebuie mărită vârsta de pensionare, adică să ieși la pensie cât mai târziu, s-o “mănânci” cât mai puțin, dar implicit să contribui cât mai mult (mai mulți ani). Iată că s-a rezolvat problema, vă luăm banii și nu vă mai scoatem la pensie. Mai sunt cei în plată acum, dar, cu aportul sistemului public de sănătate, scăpăm repede și de ei.

De ce atâta insistență în a menține un sistem public de pensii falimentar? Răspunsul e simplu: clasa politică are nevoie de masa de pensionari cea mai disciplinată la vot. Și mai e ceva: într-un sistem corect, pensiile speciale (“nesimţit” de mari) nu-și mai găsesc locul.

Foto: observator.ro

comments

Stănică Chirilă

Stănică Chirilă

Economist, expert contabil, consultant, căsătorit, un copil, absolvent al Facultății de Finanțe și Contabilitate 1982

More Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Îi trimitem acolo să facă legi și noi să ne…