Să facem, totuși, ceva!

Vizualizări: 938

Observ că societatea civilă aproape nu mai are reacție la nemerniciile făcute zi de zi de gașca arogantă de la putere. Opoziția parlamentară, cu câteva excepții, stă la colț, sperând să le ia locul pungașilor și să facă aceleași golănii. Noi ceilalți stăm și ne roadem unghiile de frică, ce mai inventează ăștia pentru a ne jumuli. Unii deja plătesc amenzi usturătoare la ANAF, Inspecția muncii, Garda de mediu, etc., după valul de controale dictat de la partid. Alții își drămăluiesc banii să plătească facturile, taxele și prețurile crescute din pixul guvernamental. Am putea spune că așa le trebuie antreprenorilor privați și angajaților lor, care nu au fost în stare în 28 de ani să se organizeze politic pentru a avea cine să le reprezinte interesele și să reacționeze prompt la țopăielile fiscale și legislative socialiste.

Ce e de făcut? S-a pierdut un moment important în februarie 2017, când cei peste 300.000 de bucureșteni din stradă nu au intrat în clădirea guvernului și parlamentului să-i anunțe pe stimabilii de acolo că sunt demiși de facto de amploarea protestelor. Așa cum s-a pierdut șansa de a avea o clasă politică un pic mai onestă nesusținănd cu toții o lege a lustrației în 1990, Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, așa cum polonezii, nemții și cehii au făcut-o. Alte momente de o asemenea importanță au mai fost, dar toate au fost pierdute din lipsă de cultură politică a românilor, obișnuiți cu tătucul atotștiutor, care să gândească în locul lor, care să facă și să dreagă în locul lor. ONG-urile care urlă doar „toate partidele aceeași mizerie” sunt frecție la picior de lemn și fac mult rău ideii de politică onestă și democrație. Pentru ei, toți cei care s-ar implica într-o construcție politică sunt niște jegoși care nu urmăresc decât căpătuirea din banul public. Fără a fi atenți la cv-ul lor, la ce au făcut până să nu mai rabde nedreptățile și să se implice politic, toți sunt băgați în aceeași oală și ștampilați ca viitori corupți.

Strada neorganizată nu are nici un impact asupra oligarhilor la putere, ba mai mult, scăderea numărului de protestatari a dat curaj unor bolșevici ca Ș. Nicolae și Nicolicea să exprime enormitățile debitate de neuronul stingher din tărtăcuțele programate de partid. Orele de protest chiar nu deranjează pe nimeni, doar săracii jandarmi sunt trimiși să-i supravegheze pe protestatari să nu iasă din perimetrul îngrădit. Singura șansă pertinentă este de organizare în partide politice de altă factură decât cele existente, construite fără bani publici sifonați, transparent și la vedere. Partide politice care să spună adevărul despre ele și mediul politic, să exprime clar valorile și principiile pe care se bazează și să acționeze ca un motor al societății, care să ne împingă spre ceea ce ne dorim cu toții, o societate liberă, bazată pe comunități libere, un stat de drept funcțional cu separația reală a puterilor. Că sunt progresiști neo-marxiști, că sunt creștini-democrați, că sunt liberali conservatori euro-atlantiști, aceste partide trebuie să se nască și să acționeze acum, dar să se știe clar cum se poziționează, iar românul să aleagă ce consideră că e necesar pentru el și cei dragi lui.

Dar, cu cine s-ar bate un partid nou, cu intenții bune, așa cum ne-am dori toți să avem pe piața politică actuală? Cu două mari partide-stat, finanțate din banii furați de la stat, pe de o parte, din banii cotizați în procent important de sinecuriștii de partid. Un sistem perfect de perpetuare a jigodismului politic, aparent imposibil de combătut și eliminat în contextul legislativ actual. O știre spunea că aproximativ 450.000 de firme private vor fi afectate de impozitul de cifra de afaceri și multe dintre ele se vor închide. Ok, aici se prefigurează o forță reală care să se împotrivească acestor oligarhi. Pentru că în politică e nevoie de bani, dacă jumătate dintre aceste firme s-ar implica într-un partid care să le reprezinte interesele și să-l finanțeze cu sume modice, să găsească oameni curați și onești care pot deveni buni politicieni, altfel ar sta treaba. Acesta ar fi un partid de dreapta, centru-dreapta, probabil. Cele de stânga neo-marxistă, nu știu cum s-ar putea organiza și nici nu prea ne mai interesează această ofertă. Tot la banii statului ar ajunge și cred că nu mai avem nevoie se oferta lor utopic-mincinoasă.

În concluzie: suntem în stare, cei care ne câștigăm pâinea cinstit, cei care inovăm, cei care avem curajul și inteligența de a ne arunca în vâltoarea economiei libere, să ne asumăm un asemenea proiect de liberalizare și curățire a vieții politice? Suntem în stare să rupem timp și bani de la gura noastră acum, pentru oferi un viitor mai bun copiilor noștri? Știu, e greu în individualismul nostru bolnăvicios să fim sinceri cu noi înșine și cu cei din jur, dar ceea ce urmează cu actualii politruci la putere ar trebui să ne înspăimânte mai tare decât renunțarea la câteva sute de lei și câteva ore din viața noastră. Hai să facem, totuși, ceva! 

 

comments

Lucian Pavel

Lucian Pavel

48 de ani, mândru tată de băiat și fată; specialist tipograf, cu o experiență de peste 28 de ani în Desktop Publishing (DTP), pre-press în offset și flexografie, supervizare grafică; om de dreapta, anti-comunist și conservator. Ieșean get-beget, crescut, educat, format în urbea teilor lui Eminescu.

More Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
[views] Vă amintiţi de cea mai mare creştere economică din…