România e prea responsabilă cu fondurile europene

Vizualizări: 1,173

Am mai spus că în România nu se fură banii europeni și că această prejudecată provoacă drame beneficiarilor, aceștia fiind expuși unor controale excesive, unor măsuri administrative extrem de severe și unei judecăți sumare.

Mai mult, nici risipa nu e la fel ca în alte țări, selecția proiectelor fiind mult mai riguroasă.

În general, fondurile publice sunt în mare parte irosite dintr-un motiv lesne de intuit și devenit deja truism: statul e cel mai prost administrator. Ei bine, atunci când scopurile de atins cu ajutorul diverselor fonduri structurale sunt stabilite prin decizii politice viciate de considerente ideologice, risipa e și mai mare. Ecologismul e una din ideologiile care produc cea mai mare risipă și generează, de asemenea, morală și legislație constrângătoare.

Uniunea Europeană are tot felul de ținte ambițioase care privesc conservarea biodiversității sau dezvoltarea resurselor umane. Alocă pentru astfel de măsuri sume egale cu cele alocate infrastructurii de transport.

Și apoi constată, de exemplu, că din FEDR, pentru proiecte care au ca scop stoparea declinului biodiversității doar 2 state au alocat peste 2%(doi, nu douăzeci!). Între 1% și 2% din banii folosiți din FEDR au alocat pentru biodiversitate 4(patru) state. Între 0,2% și 1% au alocat 9(nouă) state. Iar cele mai multe, adică 12(doisprezece) state au alocat sub 0,2% dintre care 6 (șase) state au alocat biodiversității fix 0%.

Asta în condițiile în care Uniunea Europeană a făcut din Natura 2000 cea mai amplă rețea ecologică de arii de protecție specială din lume, care cuprinde aproape 26 000 de situri și acoperă aproape 18% din suprafața totală a UE, precum și importante zone marine.


banca  Citeşte şi: Furaţi banii!


Economia reală, popoarele europene au transmis un semnal clar încă din decada trecută arătând o totală lipsă de interes față de ambițiile politicienilor și birocraților bruxellezi încărcați moral de ecologism. Stategia 2010 a fost un eșec.

Ei bine, constatând eșecul Strategiei 2010 de stopare a declinului biodiversității, birocrații au ieșit din birouri și s-au apucat să facă proiecte și să le implementeze. Să dea exemple nerecunoscătorilor cu alte preocupări: hrană, slujbă, grătarul de duminică, meciul de fotbal, serialul preferat. Au salvat chiar ei, conducătorii luminați, ariile naturale ce necesită protecție specială.

Ahh, mii de scuze. Am greșit. Mă gândeam la ce ar fi făcut niște oameni obișnuiți.

Nu! Bruxellezii au făcut ce știu să facă cel mai bine: au adoptat în 2011 Strategia 2020. Consiliul a luat decizia politică înțeleaptă de a muta orizontul de timp pentru obiectivul principal de stopare a declinu­lui biodiversității  din 2010 până în 2020.

Noua strategie a pornit la drum furtunos și ne oferă indicii despre ce se va întâmpla în 2021 pentru 2030. Am arătat puțin mai sus ce parte din sumele alocate FEDR reușesc statele să cheltuiască în proiectele care privesc diversitatea.

Dacă în ce privește cantitatea, dezastrul e evident, calitatea proiectelor vine să potențeze. Dezastrul, nu altceva.

34,4% dintre proiecte cu o valoare de 39,6% (din eșantionul analizat) s-au axat pe pregătirea măsurilor de protecție. Așadar, dacă, de exemplu, un stat își propune să oprească declinul populației de cocoși de mesteacăn, face un proiect prin care cere bani pentru o analiză a situației, urmând ca abia apoi să facă un proiect pentru finanțarea măsurilor active.

Fiindcă am auzit la televizor că polonezii și-ar fi trimis funcționarii la Bruxelles ca să învețe cum să absoarbă bani europeni și că așa ar trebui să facă și România, m-am gândit să arăt câteva dintre performanțele polonezilor:

Proiectul intitulat „Programul național de protejare a cocoșului-de-munte” (Polonia) (FEDR: 0,2 milioane de euro) a constat în monitorizarea la nivelul țării, între iulie 2009 și decembrie 2011, a populației și a habitatelor cocoșilor-de-munte, precum și în elaborarea unui program național de protejare a speciei respective. După mai mult de un an, în martie 2013, Direcția Generală pentru Protecția Mediului din Polonia (GDEP) a refuzat să accepte proiectul de program, criticându-l ca fiind inadecvat.

Până în mai 2013, au fost depuse spre aprobare la GDEP zece alte programe de protecție a speciilor, care beneficiau de sprijin din partea UE (de exemplu, programele de protecție a lupului, a ursului sau a vidrei), dar niciunul nu fusese încă aprobat.


Seceta site

  Citeşte şi: Codași la accesare fonduri europene, dar    fruntași la rambursări


Așadar, când n-ai ce face cu banii, faci un proiect și cheltui niște bani ca să demonstrezi că ai putea să mai cheltui și alți bani. Așa se face absorbție de fonduri europene.

Așa a făcut și Cehia: Proiectul „Implementarea siturilor Natura 2000” (FEDR: 4,3 milioane de euro), care urma să fie finalizat în ianuarie 2015, implica activități de inventariere și de măsurare geodezică necesare pentru elaborarea planurilor de protecție pentru 303 din 1 075 de situri Natura 2000 și pentru crearea unui cadru de monitorizare pentru aceste situri – conform unui raport al Curții de Conturi a UE.

Așadar, într-un întreg exercițiu bugetar (2007-2013, conform regulii n+2 sunt eligibile cheltuielile făcute până la sfârșitul anului 2015) Cehia cheltuie niște bani ca să justifice că mai trebuie să cheltuiască și alți bani în viitorul exercițiu bugetar.

În celelalte state, autoritățile naționale au explicat valoarea redusă a proiectelor pentru stoparea declinului bodiversității arătând că apar diferite probleme privind implementarea și că accesarea fondurilor în sine crează o sarcină administrativă destul de dificilă. Pe românește: cheltuim bani cu oameni care să facă proiecte nefolositoare comunităților.

Ei bine, Comisia Europeană a identificat și alte probleme, după tipicul birocratic rupt de realitate: statele membre nu înțeleg că investițiile pentru Natura 2000 contribuie la „obiectivele globale de dezvoltare regională” iar „autoritățile responsabile pentru Natura 2000 sunt adesea insuficient consultate…”.

Degeaba strigați că e prea mult, luminații știu că nu vă e de ajuns.

Și fiindcă nimeni nu are nevoie de banii pentru Natura 2000, celelalte programe au fost și ele garnisite cu prevederi despre eco-condiționalitate, activități prietenoase cu mediul și alte chestii care conțin bio, eco și natural.

În Italia – Campania, sistemul de evaluare a proiectelor finanțate prin FEADR (un alt fond structural al UE destinat mediului rural) prevedea calcularea unui punctaj pentru criteriile legate de mediu: 10 puncte pentru criteriul „economii de apă” și 5 puncte pentru „depășirea cerințelor normale în materie de tratare a deșeurilor”.

Un beneficiar al unei finanțări pentru un proiect cu valoare de 247.000 euro a investit câteva zeci de euro în bazinele de apă ale toaletelor și  într-un container de compostare de 350 euro. Grija pentru mediu i-a adus 15 puncte și l-a costat 0,2% din valoarea proiectului. Greu de depășit acest procent, trebuie să recunoaștem.

 În concluzie, când criticăm absorbția scăzută a fondurilor europene trebuie să avem în vedere că pe lângă inutilitatea acestora, imposibilitatea dirijării resurselor administrative pentru realizarea unor agende idealiste fără nicio legătură cu nevoile comunităților, incompetența funcționarilor noștri, adăugăm și noi, societatea, o presiune inutilă criticând oportunitatea investițiilor realizate.

 PS: exemplele sunt din Raportul Special al CCE nr. 6/2013, Raportul Special al CCE nr. 12/2014 iar celelalte informații sunt extrase din răspunsurile date de către CE în cadrul celor 2 rapoarte de audit.

comments

Florentina Dragan

Florentina Dragan

Avocat în Baroul Brăila, specializat în contencios administrativ și fiscal.

More Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

2 Trackbacks & Pingbacks

  1. Terenul de fotbal în pantă nu-i invenție românească! | Clubul libertății
  2. Cocoșul de mesteacăn, vulpea vaccinată și fondurile europene ca risipă. | Clubul libertății

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Firește propoziția din titlu nu are valoare de adevăr dar…