Revenirea la realitate

Vizualizări: 1,256

Mass media şi elitele de stânga – majoritare, deocamdată şi extrem de vocale, evident – din Occident (şi, nu numai) rostogolesc de ani de zile în spaţiul public noţiunea de „populism”, pe care o acroşează dreptei conservatoare ca dovadă, vezi, Doamne !, a presupusei precarităţi democratice a exerciţiului politic al dreptei. Interesant de observat că, democraţia însăşi prin chiar etimologia cuvântului în sine, se autodefineşte ca fiind sistemul politic bazat pe exercitarea puterii poporului (demos = popor, kratos = putere). Deci, a te adresa poporului din postura de lider politic, a te dedica interesului public/popular, a construi o guvernare pe principiile calităţii actului executiv în sine sunt indigeste pentru neomarxismul occidental. Nici nu puteau să fie altfel.

Prin contrast, aceeaşi stângă păstrează o tăcere sacrosantă atunci când vine vorba despre elitele sale autocrate, care au arestat în ultimii 50 de ani democraţia însăşi şi au văduvit-o de atributul demosului, păstrând şi exersând cu sârg deliciul pseudototalitar al kratosului. America obamiană şi Uniunea Europeană merkeliană au impus la unison această realitate strâmbă, acest construct aberant.

Pe palierul de clivaj consacrat şi abuzat deja de retorica de extracţie frankfurtiană, dintre „majoritatea asupritoare” şi indiferent care „minoritate asuprită” şi victimizată, Noua Stângă occidentală nu a anticipat, în imensa-i suficienţă, nici Brexit-ul şi nici zdrobitoarea victorie a lui Trump în SUA. Ceea ce se întâmplă acum este rezultatul invalidării Majorităţii de către pârâtele elite stângiste. „Majoritatea asupritoare” – devenită, graţie exerciţiului critic constant al minorităţilor, o majoritate asuprită, şantajată şi discreditată – pare să se fi săturat să înghită bullshit-ul deconstructivist identitar occidental, propăvăduit de elitele stângii. S-a săturat de postura de „ţap ispăşitor”, atribuită de aceleaşi elite în ultima jumătate de secol. S-a săturat să i se manipuleze sentimentul de vinovăţie pentru realităţi triste şi neimputabile ei precum fatalitatea existenţei tragice a comunităţii LGBT sau pentru iresponsabilitatea criminală a corectitudinii politice, care distruge structura societăţii în dinamica ei culturală, legală, cutumiară, socială şi religioasă tradiţională.

Victoria lui Trump în SUA reprezintă efectul a 50 de ani de retorică de stânga, care au culminat cu cei 8 ani de neomarxism obamian. Mă aştept, din motive evidente, ca balanţa politică la vârf în Uniunea Europeană să se schimbe în acelaşi mod, în anul 2017. Prin contagiune, este mai mult decât previzibil că ne îndreptăm către o nouă realitate occidentală.

Revenim, de fapt, la realitate!

Sursa Foto: smashculturalmarxism.wordpress.com

comments

Daniel Uncu

Daniel Uncu

Analist politic, ziarist, specialist în analiză și comentariu politic, PR, marketing politic și comunicare, om de afaceri. Căsătorit; doi copii.

More Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Aflăm, cu ”bucurie”, că guvernul Cioloș își întărește echipa -…