Prezumția de nevinovăție: să sărbătorim oprirea evoluției!

Vizualizări: 3,952

Propunerea de directivă1 a Parlamentului European și a Consiliului pentru instituirea unor proceduri judiciare echitabile care garantează prezumția de nevinovăție este un lucru bun, deși nevoia de reafirmare în scris a principiilor drepturilor omului reprezintă confirmarea înfrângerii bunului-simț.

Înainte de prima constituţie scrisă, drepturile omului – la viață, libertate, proprietate și cele asimilate – nu trebuiau afirmate ca să fie recunoscute. În primele încercări de a construi statul de drept, în Anglia, dezbaterea privind modalitatea cea mai bună de apărare a acestor drepturi a identificat 2 (două) soluții alternative: editarea unei carte sau separația puterilor în stat.

Așadar, un stat de drept în care legiuitorul nu putea reglementa în aceste chestiuni fără acordul poporului și un sistem judiciar care doar administra legile erau suficiente pentru apărarea drepturilor omului și nu era necesară afirmarea acestora.

Vreo 200 de ani mai târziu, când americanii și-au propus ca poporul să-și construiască instituțiile guvernământului, s-a reluat dezbaterea cu privire la necesitatea afirmării drepturilor omului chiar prin textul Constituțional.

Alexander Hamilton2, unul dintre oponenții afirmării lor spunea: „Cartele drepturilor omului nu ar fi doar inutile, ci ar fi chiar periculoase. Ele ar conține diverse exceptări la puteri ce nu au fost încă acordate…”. (Hayek – Constituția Libertății)

Ce rost ar avea să afirmi prezumția de nevinovăție dacă nu există nicio autoritate ce o poate încălca? – ar fi spus Hamilton despre această propunere de directivă.

Încă 200 de ani mai târziu, adică în zilele noastre, în considerentele propunerii legislative amintite, Parlamentul European și Consiliul fac referire la jurisprudența CEDO care ar consacra evoluția principiului prezumției de nevinovăție, arătând la punctul 14 că „CEDO a susținut… că sarcina probei îi revine acuzării, iar orice îndoială rezonabilă privind vinovăția ar trebui să fie în beneficiul acuzatului”.

Deci, dacă tot practicăm un principiu, putem să scriem cum l-am practicat, e doar jurisprudență, pare să ne comunice legiuitorul comunitar. Dacă așa ar sta lucrurile, n-am avea niciun motiv de nemulțumire. Și poate și Hamilton ar îndulci critica.

Ei bine, nu e chiar așa: chiar CEDO, gardianul drepturilor omului, prin alte numeroase decizii, slăbește prezumția de nevinovăție, arătând că vinovăția nu se mai probează dincolo de orice îndoială, ci că se apreciază în raport cu prezumția de legalitate a actelor administrative3. CEDO a arătat și că în anumite situații, sarcina probei poate fi inversată.

Așadar, asistăm la o evoluție spectaculoasă, dar și o schimbare de sens!

Clarificarea, sofisticarea, adaptarea principiului pare o evoluție. A teoriei, da! În niciun caz a principiului, ar trebui adăugat.

Dacă autoritățile administrative sunt de înțeles fiindcă drepturile omului le afectează interesele de moment, cu magistrații independenți nu putem fi la fel de indulgenți. Şi încă n-am ajuns la ai noștri, la români.


prejudice  Citeşte şi: Judecată şi prejudecată


 

Schimbarea moravurilor stăpânului (CEDO) s-a transformat în bucuria tinerilor magistrați români: plecând de la interpretarea dată art. 6 (2)3 din Convenția EDO (articol care afirmă prezumția de nevinovăție), în instanțele românești, proporția între prezumția de legalitate a actelor autorităților și prezumția de nevinovăție s-a transformat în obligația acuzatului de a-și proba nevinovăția chiar în situații în care actele autorităților sunt prost întocmite, când abaterile sunt superficial constatate, când nu s-au utilizat toate mijloacele de a proba aceste abateri.

Tinerii judecători au înțeles rapid că prezumția de legalitate a actelor administrative îi scutește de chinul analizării probelor și că dacă se prezumă că statul are dreptate, atunci are dreptate.

Drepturile omului s-au transformat în drepturile statului asupra omului.

Din ce și-au dorit oamenii liberi – să dea legi ca să limiteze guvernământul, să separe puterile în stat pentru a avea stat de drept – nu a mai rămas nimic. Statul îți spune că ești vinovat iar judecătorul independent îți spune că dacă statul spune că ești vinovat, atunci ești vinovat.

Ei bine, nu totul e pierdut chiar dacă magistrații s-au declasat în funcționari.

„În 2006, Comisia Europeană a publicat o carte verde cu privire la prezumția de nevinovăție. În cadrul consultării respective au oferit răspunsuri 11 state membre, iar experții și practicienii independenți au profitat de ocazie pentru a sublinia o anumită erodare a principiului prezumției de nevinovăție…” – se arată la punctul 19 din considerentele propunerii legislative.

Așadar, atâta evoluție a principiului prezumției de nevinovăție a dus la erodarea lui. Și n-a fost analizată evoluția principiului în sistemul judiciar românesc că poate „erodare” nu acoperea gravitatea fenomenului.

Iată, în mod surprinzător, politicienii vin și îndreaptă greșelile administratorilor și ale magistraților, ținând cont de experții și practicienii independenți.

La art. 5(2) din propunerea de directivă se arată atât că, situația în care se aplică prezumția de legalitate a actelor administrative reclamă această necesitate, cât și faptul că „pentru răsturnarea prezumției respective este îndeajuns ca apărarea să aducă suficiente probe care să trezească îndoieli rezonabile cu privire la vinovăția persoanei suspectate sau acuzate.”

Pentru moment, putem să sărbătorim resurecția. Mai mult, de această dată știm că sub asaltul administrativului și fără schimbarea discursului public, magistrații vor ceda din nou. Orice involuție va fi evoluție prin decret.

 

1Propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale /* COM/2013/0821 final – 2013/0407 (COD) */
2Hayek – Constituția Libertății
3Salabiaku c. Franța, Vastberga Aktiebolag și Vulici c. Suedia, Bosoni c. Franța etc.
4Art. 6 din CEDO
„2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.”

 

Imagine: www.zaman.com.tr

comments

Florentina Dragan

Florentina Dragan

Avocat în Baroul Brăila, specializat în contencios administrativ și fiscal.

More Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
[views] „Nu mi-a plăcut niciodată să fiu primul în clasă…