Presupus vinovat

Este unanim acceptată ideea că, în toate cazurile, ești nevinovat până la o condamnare definitivă. În toate cazurile în care ești acuzat, cu excepția aceluia în care acuzator este Fiscul.

În fața fiscului ești presupus vinovat în orice situație. Din punctul său de vedere trebuie căutate doar probele, concluzia există, ești vinovat. Orice control fiscal vine cu concluzia și caută doar probe, cât de subțiri, pentru a o susține. Cea mai des uzitată formulare este „a încălcat prevederile art.11 alin.1 din Codul fiscal”. Ce spune acest articol? „La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în ințelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.” Oricine cunoaște limba română vede că aceasta prevedere legală stabilește un drept al organului fiscal, nu o obligație a bietului contribuabil pe care nu ar fi realizat-o. Această prevedere a dat naștere la mii de abuzuri pentru că organele fiscale au înțeles că pot și că nu au nevoie de nici o justificare sau probă pentru a retrata o tranzacție.

În nici un raport de inspecție fiscală întâlnit nu se regăsesc argumentele pentru care o tranzacție nu este de natură economică și de ce o retratează organele. Bine, noi știm că aici se aplică principiul universal valabil în domeniul fiscal, aduce sau nu aduce bani la buget? Daca răspunsul este da, atunci se retratează. Dacă răspunsul este nu, nu se retratează. În super codul fiscal vâlcovian această prevedere se păstrează.

Se păstrează de asemenea prevederi prin care contribuabilul persoană juridică este transformat în agent fiscal și, deși de bună credință, ajunge să plătească pentru faptele ilegale comise de alții. Astfel, articolul 11 alin.7 din proiectul codului fiscal stipulează „Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabili persoane impozabile stabilite în România, după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi conform Codului de procedură fiscală, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective.”

Pentru onor Fiscul, nu este suficient ca un contribuabil onest să răspundă pentru faptele sale, este ținut răspunzător și pentru faptele altora. Practic, dacă achiziționezi o marfă (calitate bună, preț bun, adică este corespunzătoare din punctul tău de vedere) TVA-ul aferent acestei mărfi nu-l vei putea deduce, cheltuiala cu marfa nu o vei putea deduce dacă firma de la care cumperi a fost cumva declarată de fisc inactivă. Fiscul va genera astfel un profit fictiv pe care ți-l va impozita .

După ce îți ia Fiscul încă o dată banii pe care tu i-ai plătit pe marfă, rămâi și te întrebi ca prostul: „de ce mai platesc impozite, de ce mai avem Departament anti-fraudă, ANAF, Poliție economică, SRI etc.) dacă, în final, tot eu trebuie să mă ocup de scoaterea din piață a celor care lucrează ilegal?” Simplu, dragul meu contribuabil. Din momentul inființării ești presupus vinovat.

Pentru a fi sigur că nu scapă nimeni, Fiscul a avut grijă să scoată și un Cod de procedură fiscală suficient de ambiguu (ca și Codul fiscal ) și cu drepturi doar pe o parte, pe partea Fiscului.

Te-ai fi așteptat ca, dacă la procesul legislativ participă sute de oameni super inteligenți, este imposibil să apară prevederi ambigue care să necesite interpretări. Cu toate acestea ele sunt. Ce a hotărât Fiscul să facă în această situație? A introdus un articol în Codul de procedură fiscală, articolul 13, Interpretarea legii.

O instituție normală care-și respectă cetățenii ar fi spus că orice text ambiguu se va interpreta în favoarea contribuabilului. Sigur, o instituție care-și respectă cetățenii, nu și Fiscul care nu poate fi bănuit de așa ceva.

Fiscul zice că Legea trebuie interpretată astfel:
„(1) Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voinţa legiuitorului așa cum este exprimată în lege.
(2) În cazul în care voința legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinței legiuitorului se ține seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoțesc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere și aprobare.
(3) Prevederile legislației fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul legii.
(4) Prevederile legislației fiscale susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul în care corespund cel mai bine obiectului și scopului legii.
(5) Prevederile legislației fiscale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.
(6) dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1) – (5), prevederile legislației fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului.”

Alineatul 1 era și în vechea formă. Alineatele 2-6 sunt adăugate de „omul din cimitir” pentru necunoscători Darius Vâlcov. Ce ne spune acest domn? Păi el ne spune că uneori, cu timiditatea lor caracteristică, cei aproape 600 de parlamentari (adică legiuitorul) nu-și pot transmite foarte clar voința. Când se întâmplă acest lucru noi, cei presupuși vinovați, trebuie să ne gândim, care mama dracului a fost voința legiuitorului? Și tot noi trebuie sa înțelegem ceea ce 600 de parlamentari nu au fost în stare să transmită clar (alin.2).

Ce ne mai spune, Darius? Prevederile legislației fiscale se interpretează unele prin altele, adică cele referitoare la impozitul pe profit prin cele referitoare la TVA, care se interpretează prin cele referitoare la impozitul pe cladiri… ma doare capul. Scopul este să dai fiecărei prevederi înțelesul ce rezultă din ansamblul legii. Adică poți citi un articol din codul fiscal, foarte clar exprimat, dar dacă nu corespunde cu ansamblul legii e nașpa (alin.3).

Alin. 4 e cel mai clar, totul se interpretează în sensul în care corespunde cel mai bine scopului legii, adică impozitarea, că doar scopul Codului fiscal nu o fi premierea.

Din toate aceste adăugiri una singură era suficientă: „dacă prevederile legislației fiscale sunt neclare acestea se vor interpreta în favoarea contribuabilului/plătitorului”. Asta dacă puterea din România își respecta cetățenii. Era prea frumos ca să fie adevărat. Alin.6 e băgat de ochii lumii să aburească fraierii. Nu se va ajunge niciodată acolo cu interpretarea.

Prin modificările aduse art.13 coroborat cu art.11 alin.1 din Codul fiscal, supremația Fiscului este un fapt împlinit. Mai trebuie avute în vedere și prevederile referitoare la dreptul la apărare pe care Codul de procedură fiscală îl face praf. Dacă dorești să faci contestație împotriva actului administrativ fiscal trebuie să depui contestația în termen de 30 zile sub sancțiunea decăderii. Fiscul nu are termen de soluționare a contestației. Contestația se depune la organul emitent. Daaa, de ce? Nu ei au facut un act prost? Trebuie să le mai dăm o șansă, o șansă pe care mie, contribuabil, nu mi-o dă nimeni, eu sunt presupus vinovat.

Să recapitulăm, Fiscul interpretează cum vrea mușchiul lui legea (art.13 Cod procedură fiscală și art.11 alin.1 Cod fiscal îi permit). Tu contești aproape că fără sorți de izbândă, dacă se aprobă modificările Vâlcov. Fiscul te execută până la soluționarea contestației. Poți cere suspendarea, dar trebuie sa depui cauțiune de până la 20 % din suma contestată (ieșiri de lichidități importante).

Și toatea acestea pentru că tu, contribuabilule, ești presupus vinovat încă de la inființare. Fiscul nu trebuie sa-ți descopere vreo vină. Fiscul trebuie doar să găsească câteva documente ce par a fi probe. Restul rezolvă articolul 13 (frumos număr).

Foto: pixshark.com

comments

Stănică Chirilă

Stănică Chirilă

Economist, expert contabil, consultant, căsătorit, un copil, absolvent al Facultății de Finanțe și Contabilitate 1982

More Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. Cât de bună trebuie să fie o lege bună? | Clubul libertății

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Către Senatul României   Scrisoare deschisă   Referitor la solicitarea…