Poate este mai bine așa?

Îmi zice feciorul meu mai mare (am doi): „Noi nu am face niciodată un Holocaust, nu pentru că am fi mai breji ca nemții, ci pentru că guvernul nostru este așa de incompetent și de corupt, încât pur și simplu nu ar fi în stare să-l organizeze. E mai bine așa!”.

I-am explicat eu că ceva tot am făcut, deși e drept că – slavă Domnului! – nu la fel de organizat și nici de aceeași anvergură ca nemții, dar tot avem pentru ce da socoteală la Judecată, iar după război, dictatura comunistă a fost îndeajuns de bine organizată încât să reziste 50 de ani fără contestări semnificative și cu un control absolut asupra societății românești.

Dar băiatul m-a pus pe gânduri, ceva adevăr este în spusele lui.

Dacă stăm și analizăm, aproape toată lamentația noastră națională se referă la ce face sau nu face statul, guvernul.

România este o țară OK pentru fiecare dintre noi, dar rea pentru noi ca popor, pentru că este prost administrată. Neîmplinirea noastră este națională, nu individuală.

Toți cei care vor „o țară ca afară” ori deplâng lipsa unui „proiect de țară” nu se referă la ceea ce pot face ei pentru acestea, ci la ceea ce ar trebui să facă guvernul.

Mai toți ne plângem de cel de alături, mai toți visăm schimbări de mentalitate pentru popor, mai toți vrem să-i reeducăm pe ceilalți, doar să ajungem noi la putere și să avem pârghiile necesare.

Fiecare român din altă provincie cu care am vorbit este convins că regiunea lui este cea înșelată, cea care a pierdut cel mai mult prin intrarea în proiectul nostru comun numit „România”. Eu însumi sunt aproape de apoplexie ori de câte ori îmi amintesc de faptul că Moldova mea dragă nu va avea probabil niciodată o autostradă care să o lege de vestul continentului și aceasta deoarece guvernul nostru pur și simplu nu vrea să o construiască.

Și dacă e mai bine așa?

Dacă e mai bine că guvernul nu ne face o țară ca afară și nici autostrăzi?

Oare guvernarea aceasta proastă, de care ne plângem neîncetat, nu ne oferă mai mult spațiu nouă și inițiativelor noastre fie individuale, fie colective?

Oare nu ar trebui să avem aceste inițiative la nivelul nostru, în loc să ne tot plângem că nu vin de sus?

Oare această guvernare incompetentă nu este, într-un fel cam ciudat și cam pervers, statul minimal pe care-l predicăm unii dintre noi? Dacă tot ne dorim un guvern care să nu facă așa de multe, iată, îl avem!

Bineînțeles, problema noastră principală este că plătim ca pentru o țară ca afară și primim înapoi incompetență și corupție și cred că asupra acestui fapt ar trebui să ne concentrăm indignarea, nu pe insistența de a avea un stat mare, care chiar funcționează, așa cum au alții.

Am călătorit și eu în destule locuri, dar încă nu am găsit unul pe care să dau România. Da, nu avem autostrăzi și nici servicii publice cum au ei, dar libertatea de care încă ne mai bucurăm noi aproape că a dispărut în societățile în care statul este atât de puternic și de bine organizat, încât toată infrastructura este bine pusă la punct. Au câștigat unele, dar le-au pierdut pe altele, nimic nu vine gratis pe lumea aceasta.

Eu nu vreau o țară ca afară, ci o Românie doar oleacă mai bună.

Închei cu un citat din La Guardia, legendarul primar al New York-ului, în care mă regăsesc: “I prefer the happiness of our unorganized imperfection to the organized perfection of other countries. Broadway is not Unter den Linden.”. Amen to that, brother!

Sursa foto: citynews.ro

comments

Ştefan Bârgăoanu

Ştefan Bârgăoanu

Căsătorit, tată a doi copii. Softist (nu sofist) din 1998, Agile coach. Pasionat de Agile, Conservatorism și muzica bizantină.

More Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

2 Comments on Poate este mai bine așa?

  1. Totusi, vai de cei ce numesc raul ca fiind bine si spun binelui rau. Cand ai aripile deja taiate degeaba te mai visezi vultur in zbor…

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
M-am pornit să scriu pe tema impozitării veniturilor Bisericii, dar…