Pledoarie pentru abrogarea Legii 12

Clubul Libertății propune partidelor un pact serios. Un pact pentru abrogarea Legii 12/1990, ca o condiție esențială pentru ruperea de trecutul etatist și pentru limitarea abuzurilor autorităților față de cetățenii cu inițiativă.

Legea 12/1990 a apărut pentru combaterea speculei. Legiuitorul din anii 1990 a gândit că piața liberă nu trebuie să fie chiar atât de liberă și populația nu trebuie să cadă victimă afaceriștilor denumiți informal ”bișnițari”.

Viața avea să demonstreze că nu la achiziția de televizoare color Goldstar, blugi Piramid sau geci de piele turcești aveau să-și piardă românii banii și încrederea în economia de piață. Marile țepe s-au dat sub protecția statului. Vânzătorii de iluzii au adunat banii românilor în scheme piramidale: Gerald, Philadelphia și Caritas – înființat la Brașov, dar care și-a câștigat renumele la Cluj.

Legea 12/1990 nu a fost doar inutilă, dar, în opinia noastră, astfel de legi nu fac decât să creeze un fals sentiment de siguranță oamenilor, statul amorțindu-le simțurile. Pe de altă parte, astfel de legi generează abuzuri din partea statutului și vatămă interesele oamenilor întreprinzători. Mai mult, o lege pentru combaterea speculei este evident fără sens într-o economie de piață, iar Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție au anulat sau modificat prevederi ale acestei legi.

  1. Primul exemplu este din Cluj. Un agent economic (SC Biseuro Impex SRL) a reușit să obțină declararea ca neconstituțională a prevederii de la art.1, lit. g din forma ințială a legii:
  2. g) (este interzisă) cumpărarea de mărfuri sau produse în scop de revânzare, de la unitățile de desfacere cu amănuntul, de alimentație publică, cantine, unități de turism și alte unități similare;

Antreprenorul din Cluj a fost sancționat fiindcă a cumpărat produse de la un retailer și le-a vândut în magazinul personal. El a contestat sancțiunea și a contestat și textul legal în baza căruia a fost sancționat, susținând că este liber să se aprovizioneze de oriunde.

Judecătoria Cluj-Napoca și Avocatul Poporului au trimis la Curtea Constituțională puncte de vedere prin care apreciază că textul legal nu afectează libertatea comerțului și că statul trebuie să protejeze populația și să impună disciplina activităților economice. De asemenea, CCR a fost sesizată în același sens și în 2008, iar prin Decizia 92/2009 a respins excepția de neconstituționalitate a art.1, lit. g, din Legea 12/1990.

Totuși, prin Decizia 498/2012, Curtea Constituțională își infirmă jurisprudența și acceptă argumentația antreprenorului clujean. Acesta a avut de luptat cu Judecătoria Cluj-Napoca, Avocatul Poporului și jurisprudența CCR pentru ca firescul să nu mai fie interzis prin lege.

„Curtea reţine că exprimarea permisivă a textului legal îngăduie oricărui comerciant să cumpere de oriunde mărfuri pe care, apoi, să le revândă, ştiut fiind faptul că preţurile se determină în mod liber şi independent pe piaţă, ca urmare a interacţiunii dintre cerere şi ofertă. Mai mult, o atare concepţie este de natură a proteja în final interesele consumatorilor.

Curtea reţine că principiul libertăţii economice de a întreprinde, de a vinde şi cumpăra bunuri, este un principiu fundamental al economiei de piaţă, care nu poate fi conceput fără existenţa acesteia… Astfel, Curtea constată că prevederile art.1 lit.g) din Legea nr.12/1990 sunt de natură să încalce principiile concurenţei loiale şi să aducă atingere libertăţii comerţului şi stabilirii libere a preţurilor, împiedicând realizarea scopului final de creare şi menţinere a condiţiilor economiei de piaţă, singura în măsură să asigure creşterea calităţii vieţii, şi, în egală măsură, sunt de natură a denatura concurenţa între comercianţii cu amănuntul şi comercianţii cu amănuntul şi ridicata, în sensul că de la primii nu pot cumpăra alţi comercianţi în vederea întreprinderii faptelor de comerţ.”

Clubul Libertății consideră că abundența produselor și diversitatea ofertei sunt cele care protejează consumatorul, acesta fiind în măsură să aleagă ce este mai bun pentru el, fără să-l intereseze de unde s-a aprovizionat furnizorul său.

  1. La fel de absurdă este prevederea de la art.1, lit. f:
  1. f) nedeclararea de către operatorii economici la organele fiscale, înainte de aplicare, a adaosurilor comerciale și a celor de comision;

Pentru consumator, important este prețul la care el cumpără, nu cât este adaosul comercial al furnizorului. În practică, un comerciant cu un adaos comercial de 30% poate avea un preț mai mic decât altul care are un adaos de doar 5%, sau care vinde chiar în pierdere. Depinde de unde s-a aprovizionat, de puterea lui de negociere, de seriozitatea sa, cantitatea cumpărată, modul în care plătește și multe altele.

Statul nu ajută cu nimic populația dacă depozitează niște declarații ale comercianților care spun că practică un adaos comercial între 0% și un 1 urmat de multe zero-uri – la sută. Dar creează, în schimb, o obligație agentului economic și o posibilitate de a-l sancționa pentru că nu a făcut un lucru inutil.

  1. Tot din Județul Cluj – comuna Mărișel, un producător de brânză a învins în instanțe și prevederile art.1, lit e:
  2. e) efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege;

Producătorul de brânzeturi din comuna Mărișel transporta 1095 kg de brânză cu mașina sa. A fost oprit de poliție și i s-au cerut actele de proveniență, pe care acesta nu le avea însă în mașină. A fost amendat și i s-a confiscat brânza. A contestat sancțiunea și a prezentat la Judecătoria Cluj-Napoca certificatul de producător, iar instanța a anulat sancțiunile dispuse de poliție.

Instanța a ținut cont de Decizia nr. I din 2002 a ICCJ, Decizie de soluționare a unui recurs în interesul legii și, deci, obligatorie pentru toate instanțele din țară prin care : (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite) Stabileşte că, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioară, în faţa instanţelor judecătoreşti, a actelor prin care se dovedeşte provenienţa licită a bunurilor ce nu erau însoţite, în momentul constatării contravenţiei, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenţie, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate şi restituirea mărfii.

 Legea are, de asemenea, alte prevederi fără sens:

  1. a) efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege;

 În opinia noastră, dacă există legi care reglementează efectuarea de fapte de comerț, este redundant să prevadă și Legea 12/1990 că cine nu respectă acele legi va fi sancționat. Fiecare normă imperativă trebuie să prevadă și sancțiune pentru încălcarea ei.

  1. b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării, consilii județene sau prefecturi;

 Fiecare autoritate publică locală poate decide în această privință. Cum drumurile naționale și europene nu ocolesc satele, vedem cum se face comerț ambulant în acestea și cum Legea 12/1990 este imposibil de aplicat.

  1. c) condiționarea vânzării unor mărfuri sau a prestării unor servicii de cumpărarea altor mărfuri ori de prestarea de servicii;

 Se pune întrebarea: De ce nu? Oricum, concurența din piața liberă și abundența produselor fac – ca în practică să nu mai existe situația prevăzută de lege.

  1. d) expunerea spre vânzare ori vânzarea de mărfuri sau orice alte produse fără specificarea termenului de valabilitate, ori cu termenul de valabilitate expirat;

 Și consumatorul ce face? El trebuie să aleagă produsele sigure, de la producătorii serioși și să le refuze pe cele cu aspect îndoielnic. De asemenea, siguranța alimentară are parte de reglementări speciale.

  1. g) omisiunea întocmirii și afișării, în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de către operatorii economici a prețurilor și tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau serviciilor ori, acolo unde este cazul, a listei de prețuri și tarife;
  2. h) neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferențială, refuzul nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al operatorului economic;
  3. i) acumularea de mărfuri de pe piața internă în scopul creării unui deficit pe piață și revânzării lor ulterioare sau al suprimării concurenței loiale;

 Prevederile de la literele „g”, „h”, „i” și cele de la litera „c” acoperă situațiile din anii de penurie generată de economia de stat, când produsele bune se vindeau „pe sub mână”, când magazinele erau goale și când vânzătorul decidea, în lipsa mărfurilor de calitatea întâi, să vândă produse de categorie inferioară la preț de „a I-a”. Era modalitatea prin care gestionarii de magazine acopereau găurile provocate de cadourile făcute ștabilor, milițienior de la ”economic” și securiștilor. Toată lumea fura, dar trebuia să nu lipsească nimic. De fapt, toată legea este despre ce nu trebuia să se întâmple în comerțul comunist. Carnea de la cantine se fura și se vindea la negru, vânzătoarele păstrau portocale pentru rude și prieteni și ascundeau marfa cu căutare, în depozite se schimba categoria mărfurilor și banii se împărțeau între șoferi, gestionari din depozite, gestionarii din aprozare și se dădeau șpăgi la partid, miliție și securitate.

  1. j) depășirea de către orice operator economic a adaosurilor maxime stabilite prin hotărâri ale Guvernului, la formarea prețurilor de vânzare cu amănuntul;

 Marje maxime de adaos se practică azi la țigări pentru a-i descuraja pe comercianți să le vândă. Cum țigările nu aduc profit, acestea sunt menținute în ofertele comercianților, cu speranța ca fumătorii să cumpere și altceva. De la chioșcul din colțul blocului, pe lângă țigări, cumperi pâine, o sticlă de suc sau o doză de bere. Dacă vânzătorul ar scumpi țigările peste prețul fix și cunoscut de cumpărător, atunci, cumpărătorul și-ar face toate achizițiile de la următorul chioșc.

  1. k) falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum și expunerea spre vânzare ori vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate sau substituite.

 Aceasta este, într-adevăr, o problemă, dar este acoperită juridic în alte texte legale. În cele mai multe cazuri, este destul de complicat să dovedești un fals, chiar când acesta este de natura evidenței. Suntem totuși țara în care ORDA nu a reușit să constate un furt de drepturi de autor fiindcă fontul cu care erau scrise cele două lucrări – cea originală și cea falsificată – era diferit. Apoi, avem mândri posesori de I-Phone de ultimă generație asamblat of-shore, poșete care imită modelele deja vechi ale marilor case de modă și – dacă ne întoarcem 25 de ani în urmă, în anii de glorie ai prezentei legi, cei mai căutați pantofi sport erau Plima și Adibas – de la bulgari, sau Neki din Turcia. Falsurile grosolane nici nu mai sunt făcute cu intenția de a păcăli consumatorul ci, mai degrabă, din lipsă de imaginație. Falsurile bine realizate nu pot fi depistate de Poliția Locală.

Legea 12/1990, deși a fost scurtată, rămâne în continuare inutilă și este folosită ca element de presiune al autorităților locale față de micii comercianți. În apropierea sărbătorilor de Paști și Crăciun, polițiștii locali sunt trimiși pe teren în importante operațiuni de adunat bani la buget. Sunt vizați micii comercianți. Aceștia nu-și cunosc drepturile, nu se pot apăra și le este și teamă să conteste, pentru a nu fi sancționați și mai dur. Acceptă sancțiunile și fiindcă se așteaptă la vânzări mai bune de Sărbători.

De asemenea, sub amenințarea aplicării acestei legi, autoritățile locale îi conving pe micii comercianți să găzduiască doar materialele electorale ale celor susținuți de primar. Legea 12/1990 este scoasă de la naftalină în toate campaniile electorale.

  • am utilizat numerotarea articolelor legii din forma republicată a acesteia în care toate contravențiile sunt enumerate la art.1 și nu în art. 2, ca în forma inițială.

comments

Florin Drăgan

Florin Drăgan

42 ani, căsătorit, absolvent al Facultăţii de Comerţ la A.S.E., al Facultății de Drept la U.E.B, absolvent al cursurilor TRENDS la IST Studies Atena, expert accesare fonduri europene.

More Posts

Follow Me:

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

3 Comments on Pledoarie pentru abrogarea Legii 12

  1. Buna ziua,
    Ati avut ecou cu demersul pentru abrogarea acestei legi? Problema mea este cu art. 1 lit. a) care lasa loc pentru absolut ORICE fel de interpretari… si cand sanctiunea este cea prevazuta la art. 3 e destul de complicat…Multumesc!

  2. elena varzaru // May 10, 2016 at 11:45 pm // Reply

    Imi puteti spune, va rog, numarul sentintei civile, data pronuntarii si instanta, prin care i s-a dat castig de cauza producatorului de branzeturi din Marisel.
    Am inteles ca a contestat pe art 1 lit e din Lg 12.
    Am o speta asemanatoare si ma intereseaza.
    Mi-a atras atentia prin faptul ca a facut dovada provenientei marfurilor prin certificatul de producator.
    Speta mea e mult mai complexa, dar raspunsul dvs m-ar putea ajuta.
    Nu am suficiente date ca sa o pot gasi.
    Multumesc foarte mult!

  3. Florin Drăgan dragan florin // May 26, 2016 at 9:29 pm // Reply

    Decizia nr. 1/2002 a ÎCCJ – recurs în interesul legii

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Dacă ai până în 55 de ani, nu vei mai…