Lupta anti-evaziune nu e o temă a dreptei

Nu e o temă fiindcă nici o luptă a statului cu cetățenii săi nu poate fi o temă a dreptei. Fiindcă orice echivalent moral al războiului (luptei) justifică restrângerea drepturilor și libertăților. Fiindcă atunci când taxele nu pot fi colectate decât cu metode invazive, dreapta trebuie să ceară renunțarea la acele taxe. Doar stânga este capabilă să sacrifice drepturile și libertățile oamenilor pentru dreptul statului de a intermedia transferurile sociale. Doar stânga crede că politicienii și funcționarii sunt mai morali decât cetățenii bogați.

Impozitarea bacșișului e unul din exemplele care arată cum stânga (socialistă sau liberal-progresistă) eșuează în fascism. Lupta împotriva evitării impozitului pe bacșiș de către chelneri, taximetriști, frizeri justifică agresiunea „Anti-fraudei” și limitarea libertății și demnității individului, percheziția corporală fiind o metodă indispensabilă colectării acestui impozit.

Dar, la rând vine impozitarea meditațiilor private. Cum se va face cât mai eficient colectarea impozitelor pe meditații? Păi, vor fi interogați copiii, vor fi percheziționate locuințele. Dacă lupta cu evaziunea permite restrângerea libertății individuale, de ce n-ar permite și asaltul asupra proprietății? Și de ce să nu folosim copiii în această luptă, pe care, altminteri, tot socialiștii și liberalii-progresiști îi feresc de muncă? Până la urmă, de ce să te chinui cu munca când poți învăța de mic să torni?

Împotriva abuzurilor ANAF, cele mai bune argumente nu sunt de tipul oportunității verificării micilor comercianți. Înseamnă să admitem că sunt cumva legitime metodele invazive doar că le-am vrea exersate pe capitaliștii străini (supermarketurile) sau pe dușmanii noștri.

Ori, problema esențială este: de ce statul să stabilească un impozit atât de greu de încasat? De ce să fie nevoie de astfel de acțiuni în forță și de costuri mari de administrare a impozitelor? Nu mai bine să avem impozite mai puține, mai simplu de colectat, mai simplu de administrat și cheltuieli mai mici de la buget?

De ce să impozităm câștigurile suplimentare ale chelnerilor, taximetriștilor, profesorilor și ale altora dacă serviciile oferite de stat sunt standard? Nu îi sunt de ajuns statului contribuțiile plătite la salariul minim? Oferă statul vreun serviciu având la bază contributivitatea? Oferă statul vreo bonificație pentru cei care contribuie mai mult la sănătate? Și dacă nu oferă, ar trebui? Dreapta trebuie să spună că nu.

Diferența între măsuri fiscale liberale și măsuri fiscale etatiste, între dreapta și stânga, nu este dată doar de mărimea taxelor. Nu reducerea TVA cu 5(cinci) puncte procentuale e o măsură liberală. O măsură liberală, cu același impact bugetar, ar fi fost eliminarea impozitului pe profitul lăsat societății comerciale. Ar fi simplificat enorm modul de control fiscal și administrarea taxelor. Ar fi permis să avem o administrație fiscală mai mică, mai suplă și ar fi limitat abuzurile. S-ar fi redus impozitarea capitalului și nu a consumului. S-ar fi încurajat economisirea și nu risipa.

Așadar, Noul Cod Fiscal care debutează cu armata fiscului pe străzi nu e deloc liberal. Nici prin concepție, nici prin metodă. Militarismul și lupta cu cetățenii nu au nimic de a face cu libertatea. Statul nostru se întărește și tinde să devină tot mai abuziv.

Deși ni s-a promis o oarecare reducere de taxe, statul devine pas cu pas stăpânul economiei. Nici fasciștii nu au naționalizat corporațiile, dar le-au reglementat atât de strict că statul le putea controla ca și cum i-ar fi aparținut. Așa se întâmplă și acum. Statul ajunge să reglementeze ce faci în casă, statul ajunge să te percheziționeze fiindcă reglementările lui complicate și nevoile lui de bani au devenit mai importante decât libertatea, demnitatea și proprietatea oamenilor. Statul ajunge să controleze oamenii în așa măsură încât aceștia aparțin mai mult statului decât lor înșiși.

Militarii anti-fraudei abuzând patronii sunt semn al unei ordini fasciste. Și culmea, exact ca pe fasciști, elitele progresiste îi aplaudă. Istoria pare că se repetă.

Sursa foto: antifrauda.ro

comments

Florin Drăgan

Florin Drăgan

42 ani, căsătorit, absolvent al Facultăţii de Comerţ la A.S.E., al Facultății de Drept la U.E.B, absolvent al cursurilor TRENDS la IST Studies Atena, expert accesare fonduri europene.

More Posts

Follow Me:

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

1 Comment on Lupta anti-evaziune nu e o temă a dreptei

  1. Satul ne arata de 25 de ani ca indiferent cati bani colecteaza nu face altceva decat sa-i fure prin reprezentantii sai sau sa-i risipeasca pe pomeni. Intoarcerea in economie a banilor colectati prin proiecte care sa aduca plus valore economica ar determina contribuabilul sa se conformeze voluntar la plata impozitelor care intr-un final ar duce natural la o scadere a taxelor printr-o buna organizare a statului si reducerea necesaitatilor de bani la buget. Mai pe scurt: atata timp cat sunt furat ma vad obligat sa ma feresc de furtul tau pe principiul daca ma furi o data tu esti vinovat dar daca ma furi si a doua oara eu sunt vinovat.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Interviu cu Adela Mîrza, președinte al Asociației Clubul Libertății Categorie:…