Lecții de la celălalt capăt al lumii – Samoa

(Acton Institute a tratat tema în 2011)

Probabil, nu-i țară mai departe de România decât Samoa Americană.

Dar obiceiul prost face înconjurul lumii mai repede ca minciuna. Și când vorbim de minciună și de prost obicei, e musai să vorbim despre una din marile realizări ale lui Viorel Ponta: creșterea salariului minim pe economie. O poveste de succes pentru toți stângiștii din lume, socialiști sau liberali.

Povestea e despre ce s-a întâmplat în Samoa după ce Congresul American a decis creșterea salariului minim, firește, cu scopul nobil de a crește calitatea vieții în toate teritoriile americane.

În Samoa Americană tonul și conservele de ton reprezintă principalele produse pe care le exportă arhipelagul. Astăzi tonul congelat se vinde într-o proporție mai mare decât tonul conservat.

În Samoa Americană mai lucrează cam 15.000 de persoane împărțite aproape egal, astfel: 5000 în sectorul public, 5000 în singura fabrică de conserve de ton rămasă și 5000 în alte activități private. Înainte de 2007, doar în industria procesatoare de pește lucrau 12.000 de persoane.

Dar, așa cum spuneam, erau 2 fabrici, iar acum a rămas doar una. Samoa Americană fiind o țară cu populația Urziceniului, exporturile de ton și conserve de ton le asigurau ceva resurse samoanilor care, e adevărat, nu aveau nivelul de trai din SUA continentală, dar câștigau la fel de bine ca la Urziceni. În 2006, salariul minim brut în România era de 330 lei pe lună, în Samoa era în jur de 100 de dolari pe lună.

În 2007, Fair Minimum Wage Act of 2007 (legea salariului minim) adoptată în Congresul American de 233 democrați la care s-au adăugat 82 de republicani i-a obligat pe samoani să crească salariul minim pe economie cu 50 cenți pe oră în fiecare an, astfel încât să ajungă la nivelul federal minim de 7,25 dolari/oră.

Inițial, Samoa nu trebuia să se supună acestei legi, fiind exceptată. Delegatul samoanilor,Eni Faleomavaega, a avut un mandat clar să ceară ca legea salariului minim să nu se aplice și pe teritoriul Samoan.

Doar că disputa politică și orgoliul congresmenilor nu au ținut cont de interesele micuțului arhipelag. Acuzațiile aduse democratei Nanci Pelosi că Samoa este exceptată fiindcă din circumscripția sa ar fi fondatorul companiei StarKist Tuna care deținea una din cele 2 fabrici din Samoa, i-au determinat pe congresmeni să elimine excepțiile.

În 2009, Chicken of the Sea, una din cele 2 fabrici și-a mutat producția în Thailanda și a demarat procedurile de concediere a celor 2041 de angajați. StarKist și-a stabilit un plan de concedieri pentru 800 dintre angajații săi până în 2010. 55% dintre angajații din industria procesatoare de ton și-au pierdut locurile de muncă, din aproape 12.000 de salariați în 2007, rămânând puțin peste 5.000 astăzi.

Cifra de afaceri în industria prelucrătoare s-a prăbușit de la 163 mil dolari în 2009 la 41 milioane în 2010 și apoi la doar 21 milioane în 2011.

Dacă în modificarea PIB, procesarea tonului avusese o contribuție pozitivă de 21% în 2009 față de 2008, în 2010 față de 2009 contribuția a fost negativă  – 12,7%.

Situația a fost cât de cât salvată de o investiție destul de mare într-un depozit frig pentru ton, făcută în 2010 care a făcut ca investițile private să facă un salt de 34% în acel an, dar congelarea nu este decât o procesare sumară care nu a putut și nu va putea compensa pierderile de locuri de muncă din industria prelucrătoare și nici nu poate aduce aceeași valoare adăugată.

Deși a crescut consumul guvernamental, generator de deficite și s-a realizat investiția în depozitul frigorific, PIB-ul este în permanentă scădere: -1,3%, -3,3% în 2009, 1,3% în 2010, 0,6% în 2011, -2,6% în 2012, – 2,4% în 2012, astfel că, după majorarea salariului minim, PIB-ul a scăzut până în 2013 la aproximativ 90% față de valoarea avută înainte de majorarea salariului minim și continuă să scadă.

Așadar, probabil, astăzi, în Samoa, 7.000 de oameni și familiile lor spun că e mai bun un salariu mic decât salariu deloc.

Salariul minim generează șomaj, deficit comercial, deficit bugetar și e unul dintre cele mai bune exemple că nu ideile generoase aduc prosperitate, ci piața liberă în speță fiind vorba de o piața a muncii cât mai liberă.

De ce?

Simplu – capitalul călătorește ușor peste granițe, pe când oamenii își părăsesc mai greu comunitățile și chiar dacă sunt dispuși să o facă, nu înseamnă că alte comunități îi vor primi și exemplul cel mai bun e valul de imigranți care de 30-40 saturează Europa.

Orice om care astăzi primește beneficii sociale de la un stat vlăguit și care se împrumută, își îndatorează copiii. Dacă guvernele, în loc să le spună oamenilor: mărim salariul minim ca să facem viața mai bună muncitorilor, mărim ajutoarele sociale ca să le facem viața mai ușoară șomerilor și săracilor, le-ar spune cinstit: mărim salariul minim ca să mărim costul muncii și să generăm șomaj și mărim ajutoarele sociale ca să vă îndatorăm copiii, oamenii nu i-ar alege niciodată pe stângiști.

Dar, cum spunea Winston Churchill, minciuna (și prostul obicei) fac turul Pământului, până când adevărul își trage pantalonii pe el. Și oamenilor le place atât de mult să fie mințiți frumos că nu mai știu cum arată adevărul.

  • Datele sunt de la Ministerul Comerțului al Statelor Unite – Biroul de analiză economică

http://www.bea.gov/newsreleases/general/terr/2014/asgdp_091514.pdf

Foto: discoveramerica.com

comments

Florin Drăgan

Florin Drăgan

42 ani, căsătorit, absolvent al Facultăţii de Comerţ la A.S.E., al Facultății de Drept la U.E.B, absolvent al cursurilor TRENDS la IST Studies Atena, expert accesare fonduri europene.

More Posts

Follow Me:

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
În câteva zile începe una dintre cele mai frumoase, dure…