Lăsați lucrurile bune să se întâmple

Aplicarea mai bună a ideilor proaste, unicul program politic românesc

  • Despre programul lui Nicușor Dan
  • Un exemplu de succes al pieței libere, fenomenul Maxi-Taxi la Brăila

Politrucii iubesc sistemul, chiar și cei care se declară anti-sistem. Nicușor Dan, de pildă, iubește sistemul de administrare al Bucureștiului, doar că l-ar vrea puțin schimbat, pe ici-pe colo, prin părțile esențiale, dar să nu se schimbe decât conducătorul.

Soluțiile pentru București ale domnului Nicușor Dan nu diferă cu nimic de soluțiile domnilor Chiliman, Oprescu sau Vanghelie, fiindcă nici nu sunt soluții, sunt o seamă de dorințe exprimate public.

Domnul Nicușor Dan are prioritate zero să reducă risipa din sistemul de termoficare prin investiții de 1 miliard de euro. Bine, ar mai trebui să-i plătească RADET-ului și datoriile acumulate de 900 milioane de euro și are și pentru asta soluția magică: păsuirea.

Apoi, din același buget de 900 de milioane de euro, deficitar an de an și din care a anunțat deja cheltuieli de 1,9 miliarde euro, mai face școli și grădinițe pentru ca toți copiii să învețe dimineața. Mai cheltuie vreo 800 milioane de euro pentru centura rutieră a capitalei, acordă despăgubiri pentru parcurile retrocedate, dă bani pentru amenajări peisagistice, face piste pentru bicicliști ocupând o parte din carosabil ca să descongestioneze traficul, înghesuirea într-un spațiu mai mic a mașinilor fiind soluția magică a unei circulații mai fluide.

Are un plan măreț și pentru transportul în comun public: cumpără autobuze, troleibuze și tramvaie noi, frumoase, curate și eco-friendly, de câteva sute de milioane de euro acolo, nici nu mai contează câte, că oricum a depășit bugetul de la prima promisiune.

Nu putem să ne plângem, au și politicienii noștri preocupări europene. Sistemele de sănătate, educație și transport în comun de stat sunt ținta tuturor programelor politice etatiste europene. Cum bine remarcă CNN, negocierile pentru tratatul de liber-schimb merg atât de greu cu europenii fiindcă aceștia țin extrem de mult la sistemele lor publice de sănătate, educație și transport.

Dacă pentru educație și sănătate, sistemele deschise concurenței de peste ocean ar trebui să ofere exemplul de necontestat, pentru transportul în comun, avem exemple de succes ale pieței libere chiar la noi în țară. Avem exemple care arată că nu este niciun motiv ca Primăria București să-și propună mari planuri de investiții la R.A.T.B. când mai simplu ar fi să lase operatorii privați să facă transport pe liniile municipale.

La Brăila, acum vreo 15 ani, a apărut fenomenul Maxi-Taxi. Brăila era un oraș în ruină, între cele mai sărace trei municipii reședință de județ, cu toată industria la pământ fiindcă planificatorul central alesese să subvenționeze doar Sidex-ul din Galați în această zonă a țării.

Laminoarele, Uzina Progresul, Combinatul de Celuloză și Hârtie au disponibilizat mii de lucrători care își beau ajutoarele de șomaj la diversele cârciumi de cartier. La Brăila mai munceau doar femeile, în numeroasele fabrici de confecții, deschise pentru mâna de lucru calificată și ieftină din orașul faimoasei Braiconf.

Agricultura , la începutul anilor 2000, nu aducea profit, prețurile la cereale și cultura mare nu erau suficiente pentru acoperirea costurilor iar subvențiile nu existau.

Așa că, lăsați fără ajutor, oamenii au trebuit să facă ceva. Și așa a apărut transportul în comun privat.

Câțiva întreprinzători și-au cumpărat microbuze second-hand și au început să transporte călători pentru un preț mai mic decât autobuzele regiei locale, Braicar. Nu aveau număr ca să intuiești traseul dar ieșeai în stradă, făceai semn, mașina oprea și aflai traseul de la taxator.

În stațiile autobuzelor, taxatorii scoteau capul pe ușa culisantă și strigau cât puteau de tare care e traseul ca să știe potențialii clienți încotro merg mașinile. Au fost hăituiți de autorități, li s-a interzis să oprească la semnalele clienților, li s-a interzis accesul în stații, au fost lăsați în grija interlopilor care le luau taxe de protecție la capetele liniilor, șamd.

Peste ceva timp, li s-au dat și operatorilor privați numere și licențe pe traseele regiei publice. Primăria a înființat un serviciu local care a organizat tot transportul în comun. Li s-au impus norme de siguranță și de calitate.

Întreprinzătorii și-au cumpărat mașini mai bune. Ca să-i coste mai puțin, au cumpărat microbuze de marfă pe care o firmă din Constanța le transforma în microbuze de transport persoane și le omologa.

În timp, nu a mai fost nevoie de zgomotoșii taxatori fiindcă traseul era afișat pe parbriz iar oamenii au învățat să trimită banii către șofer din mână în mână, făcând mai ușoară taxarea. Ușa laterală se închide prin apăsarea unui buton de către șofer, o altă inovație născută dintr-o nevoie.

Fără investitori strategici, fără industrii subvenționate, Brăila e astăzi unul din orașele cu viață economică. Revigorarea economică a coincis cu dezvoltarea fenomenului Maxi-Taxi. Nu afirm că sunt legate cele două, dar suprapunerea în timp  a evoluțiilor e aproape perfectă.

Firme din Brăila fac astăzi transport în comun interurban și sunt dintre cele mai active din țară. De transportul public nu mai are nevoie aproape nimeni, deși acesta e puternic subvenționat, primăria eliberând abonamente pensionarilor. Transportul în comun privat e mai ieftin, mai rapid, mai comod (nu mai confortabil) iar frecvența microbuzelor nici nu poate fi visată de cea a autobuzelor. Pe brăileni nu-i afectează niciodată grevele șoferilor de microbuze.

Așadar, dacă ceva pare bun, dacă este necesar, piața îl va oferi. Nu e treaba politicienilor să-și pună în aplicare toate fanteziile pe banii celorlalți. Grija pentru banii cetățenilor cu asta începe: îți lași acasă pretențiile de genial planificator, de mare cheltuitor al banilor cetățenilor.

Așadar, lăsați, domnilor, lucrurile bune să se întâmple!

comments

Florin Drăgan

Florin Drăgan

42 ani, căsătorit, absolvent al Facultăţii de Comerţ la A.S.E., al Facultății de Drept la U.E.B, absolvent al cursurilor TRENDS la IST Studies Atena, expert accesare fonduri europene.

More Posts

Follow Me:

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Închipuiți-vă, ce s-ar întâmpla, într-un scenariu orwellian, dacă statul ar…