ISU găsește probleme oricăror soluții, de asta s-a închis Arena Națională.

„Nu există probleme, există doar soluții” – vă mai aduceți aminte?

Ei bine, asta e valabil doar pentru oamenii liberi care trebuie să-și rezolve problemele personale și sunt pregătiți pentru viață cu astfel de învățăminte.

Pentru autoritățile statului e exact invers: nu există soluții, există doar probleme la orice soluție. Probleme pe care să le ridice autoritățile publice și să le rezolve privații. Fiindcă de aia avem stat și funcționari. Să avem probleme în plus, nu în minus.

Aici, pe Clubul Libertății, încercam să temperez avântul revoluționar al celor uniți sub sloganul „Corupția Ucide” arătând că „cu cât sunt mai stufoase reglementările, cu atât se derobează de responsabilitate cei cu competențe speciale și sunt împovărați oamenii simpli”. Viitorul a venit să facă dovada. (http://www.clubullibertatii.ro/coruptia-ucide-un-slogan-vindicativ/)

Motivul pentru care ISU a închis ArenaNațională este că acoperișul proiectat să protejeze în caz de intemperii nu are omologare pentru rezistență la incendii.

Problema ridicată de I.S.U. nu e dacă acoperișul e ușor inflamabil; I.S.U. cere o hârtie care arată dacă e inflamabil sau nu. De ce? Fiindcă acea hârtie ar fi îndosariată frumos și, în caz de Doamne, ferește! ar fi scoasă de la dosar și arătat cu degetul cel care a emis-o.

Nu protecția cetățenilor e miza reală, ci cum să scape instituția special înființată să ne protejeze de responsabilitate în caz că nu ne protejează.

ISU, din acest punct de vedere, acționează fix ca orice alt organism birocratic: fuge de răspundere și se acoperă de hârtii. Formă fără conținut. Ne apără de toate pericolele care nu există.

Ne-am fi așteptat de la o instituție care ne protejează să vină, în situația dată, cu propria expertiză în așa fel încât Arena Națională să-și realizeze menirea pentru care a fost construită. Ne-am fi așteptat ca I.S.U.  să suplinească prin expertiză neajunsul birocratic.

De pildă, ne-am fi așteptat ca ISU să facă o expertiză proprie a materialului copertinei și să stabilească rezistența la incendiu fără să aștepte o hârtie în sensul ăsta de la producător. Și, eventual, să găsească o soluție cu care materialul să fie tratat pentru a deveni mai greu inflamabil.

Fiindcă în toată lumea sunt stadioane care au copertine din acest material și nu s-a produs niciun eveniment nefericit, ne-am fi așteptat ca ISU să țină cont de acest fapt măcar în gestionarea temporară a situației, nu să oprească funcționarea stadionului.

Fiindcă acoperișul a fost conceput să-i protejeze pe specatori de ploi și ninsoare, acestea find situațiile când este desfășurat deasupra întregii tribune, ar trebui să ne liniștească puțin faptul că obiectele ude ard mai greu.

Apoi, probabil că ISU, indiferent de materialul din care e acoperișul, ar putea să imagineze un plan de prevenire a incendiilor. De pildă, cred că se pot face aprecieri cu privire la obiectele care ar putea aprinde acoperișul (torțe, efecte pirotehnice, brichete, chibrituri, chiștoace – exagerez intenționat)și felul în care acestea ar putea ajunge în proximitatea acoperișului suspendat pentru a-l incendia.

Experții ISU ar putea stabili cât timp trebuie expus la o flacară de o anume intensitate acel acoperiș astfel încât să se aprindă, și în funcție de acest fapt să stabilească poate interdicția de a utiliza anumite locuri din stadion fiindcă oricum nu la toate evenimentele stadionul e utilizat la capacitatea maximă.

 Poate ar fi utilă interdicția introducerii doar în anumite sectoare ale stadionului a torțelor. Poate în sectoarele foarte apropiate de acoperiș (dacă există așa ceva) ar putea stabili în sarcina organizatorului de evenimente să ia măsuri speciale de siguranță. Poate e sufiecientă o mai bună supraveghere a unor sectoare din stadion.

Așadar, sunt o mulțime de măsuri de protecție proporționale cu pericolul real care pot fi luate de o instituție care ne protejează. În locul unor astfel de soluții avem legalism mecanicist. Legea e lege, ar spune unii mai puțin familiarizați cu rostul legilor date de om pentru om dar născuți în zodia intransigenței.

De ce să se acopere ISU cu fapte când legea se respectă acoperindu-te cu hârtii? Cine nu face, nu greșește! Rușinos dar sănătos! Corupția ucide, să interzicem tot! Iată că alinierea sub sloganuri produce din partea statului exact ce am anticipat: birocrație, derobare de răspundere, restricții pentru oamenii liberi.

Dacă sarcina ISU e să verifice dacă un dosar conține toate omologările, certificările și angajamentele luate de oricine altcineva, putem înlocui ISU cu un ghișeu dotat cu secretară. Să verifici dacă un dosar are toate hârtiile nu-ți trebuie o instituție organizată militar și angajamentele de sacrificiu ale unor oameni. Aranjatul hârtiilor nu presupune fapte vitejești.

În întreaga lume, cam 500.000.000 de oameni participă anual ca spectatori pe stadioane la un eveniment sportiv cu audiență de cel puțin 5.000 de oameni. Și-am putea lua în calcul și alte tipuri de spectacole.

Într-o istorie de peste 100 de ani a fotbalului (sportul care adună cei mai mulți spectatori pe stadioane) a avut loc un singur dezastru provocat de incendiu care a ucis 56 de oameni pe stadionul de lemn din Bradford (1985). Incendiul se pare că a pornit de la aprinderea gunoiului adunat sub tribune și s-a extins în 4(patru) minute la elementele din lemn ale stadionului. Cam toată construcția era din lemn.

Dezastre mult mai mari pe stadioane s-au produs din pricina prăbușirii unor tribune, nealocării corespunzătoare a spațiului, proastei organizări a accesului și violenței suporterilor. Sper să nu dau idei statului care să impună și necesitatea unei autorizații din partea Jandarmeriei care la rândul ei ar putea cere certificate de calitate pentru turnicheți.

Fără să minimalizăm posibilitatea producerii unor dezastre, trebuie să avem curajul să chestionăm realitatea. Măsurile de siguranță trebuie să fie proporționale cu pericolele fiindcă, oricât ne-am strădui, nu există siguranță absolută.

Trebuie să avem curaj să întrebăm: e Arena Națională un stadion greșit proiectat sau criteriile de autorizare ISU sunt excesive?

comments

Florin Drăgan

Florin Drăgan

42 ani, căsătorit, absolvent al Facultăţii de Comerţ la A.S.E., al Facultății de Drept la U.E.B, absolvent al cursurilor TRENDS la IST Studies Atena, expert accesare fonduri europene.

More Posts

Follow Me:

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Sicofanții peroratori ai dreptului Statului de a altera componența familiilor…