În România NU se fură banii europeni

Vizualizări: 1,913

Firește propoziția din titlu nu are valoare de adevăr dar conține mai mult adevăr decât opusa pe care o tot auzim: În România se fură banii europeni.

De ce e important să contrazicem o afirmație falsă nu doar prin existența unor abateri de la regula afirmată, ci falsă în fond, în substanță, falsă prin raportare la realitatea complexă? De ce e important să contrazicem o afirmație care nici măcar ca prejudecată nu-i fondată? Fiindcă pe baza unei astfel de prejudecăți se propun politici publice și se înfăptuiește actul de justiție.

Ca prim exemplu, o să mă refer la PNDR 2007 – 2013, program gestionat de APDRP fostă SAPARD, actualmente AFIR. PNDR a fost finanțat din FEADR, fond a cărui intervenție a fost reglementată de Comisia Europeană prin Regulamentul (CE) 1698/2005.

Programul a fost împărțit pe axe prioritare iar în acest articol o să mă refer la Axa 3.

Prin măsurile Axei 3, cu ajutorul fondurilor publice, Comisia Europeană își propunea să amelioreze calitatea vieții în mediul rural și să promoveze diversificarea activităților economice.

Obiectivele specifice grupate în cele 3(trei) măsuri principale vizau: diversificarea spre activități neagricole, dezvoltarea spiritului antreprenorial la sate, promovarea turismului rural, dezvoltarea serviciilor pentru populația din mediul rural, renovarea și dezvoltarea satelor, conservarea și punerea în valoare a patrimoniului rural. De asemenea, erau prevăzute și 2(măsuri) care se adresau firmelor de consultanță care puteau toca bani în programe de formare și informare.

În PNDR, Măsura 312 a fost concepută pentru a finanța proiectele menite să amelioreze calitatea vieții în mediul rural cu obiectivele specifice copiate din regulament.

Așa au făcut și celelalte țări europene.

Fiindcă în discursul public, cel puțin la nivel declarativ, orice subvenție era și este menită să creeze locuri de muncă, toate țările și-au propus ca prin Axa 3 să finanțeze investiții care ar fi generat locuri de muncă. Așa s-a ajuns la părerea unanim acceptată că Axa 3 ar fi trebuit să contribuie cu prioritate la crearea locurilor de muncă deși, așa cum am enunțat mai sus, nici unul dintre obiectivele specifice ale axei nu se referea la crearea locurilor de muncă.

În România, pe Măsura 312 finanțarea publică acoperea 70% din valoarea eligibilă a investiției. Așa că, pe această măsură, au accesat finanțări și beneficiari ale căror proiecte erau eligibile pe măsurile prin care se finanțau investiții în exploatațiile agricole dar unde finanțarea publică nu ajungea la 70%.

Așa s-a întâmplat și în Polonia, Cehia și probabil celelalte state est-europene în care, în spațiul rural, tot mai depopulat, activitatea economică principală și aproape singura e agricultura. Fiecare stat a cheltuit banii fără să urmărească cu adevărat atingerea obiectivelor schemei de finanțare. Fermierii au accesat fondurile destinate meșteșugarilor sau sectorului terțiar.


vinovatii_fara_vina  Citește și: Crearea condițiilor artificiale de accesare a fondurilor agricole …


În Raportul Special nr. 6 al Curții de Conturi a U.E. se arată că statele au prevăzut criterii de selecție foarte laxe și doar când fondurile publice nu au mai acoperit cererile de finanțare, au început să aplice criterii mai severe. Raportul analizează Polonia, Cehia, Marea Britanie, Franța-Aquitania, Italia-Campania și Suedia- Västrä Götaland.

Cehia a aplicat criterii de selecție pentru anii 2007-2008 dar le-a suspendat în 2009 pentru că nu reușea să cheltuie fondurile comunitare.

În regiunea Malopolska (Polonia), 42 % din beneficiari au achiziționat utilaje agricole cum ar fi tractoare. La fel în Cehia, România, Ungaria ori Croația. Diversificarea serviciilor destinate populației din mediul rural încă nu presupunea apariția Spa-urilor, cel puțin în estul Europei.

Polonia și Aquitania nu au instituit niciun fel de criterii de selecție pentru proiecte, astfel că banii au fost alocați pe principiul primul venit, primul servit. Västrä Götaland, o regiune a Suediei, a declarat că ar fi aplicat o procedură de selecție a proiectelor dar aceasta nu presupunea ierarhizarea acestora. Au fost finanțate toate proiectele depuse.

România, față de celelalte țări europene, a organizat sesiuni de depunere proiecte în care cererea de finanțare agregată a depășit întotdeauna fondurile disponibile iar proiectele au fost ierarhizate pe baza punctajului obținut. În toate sesiunile nu s-au aprobat decât proiectele care au obținut minim 80 de puncte. Proiectele mai slabe nu au primit finanțare.

Să vedem cum stau lucrurile în ce privește obiectivul „implicit”, „popular” care privește locurile de muncă.

Cehia și-a propus crearea a 29.000 de locuri de muncă prin măsurile axei 3. După 3 ani de la startul programului, realizase 280 de locuri de muncă adică sub 1% din ce-și propusese. În aceste condiții, Cehia a cerut și a obținut de la Comisia Europeană o reducere a țintei propuse la 2.700.

Västrä Götaland a avut o performanță net superioară Cehiei realizând 6,6% din ținta de locuri de muncă propuse.

România nu a fost analizată în acest raport al Ccurții de Conturi comunitare dar ar fi fost premiantă. Criteriul de selecție S2 arăta ca se acordă 20 de puncte pentru investițiile care crează minim un loc de muncă pentru 25.000 de euro investiți. În celelalte state, Curtea de Conturi arată că s-au cheltuit între 3.000 de euro și 215.000 de euro pentru fiecare loc de muncă. Fiecare proiect a avut și câte o achiziție pentru activități meșteșugărești. Firește că nimeni nu a făcut coșuri de răchită, papuci de lemn și alte minuni dar că tractoarele și combinele au fost folosite din plin.

Care-i rezultatul absorbției?

România e pe ultimul loc. Datorită criteriilor dificile de selecție, deși a primit cereri de finanțare pentru sume mult mai mari decât cele alocate, AFIR a încheiat contracte de finanțare pentru doar 355.518.600 euro din cei 456.214.173 euro disponibili pe Măsura 312. La 31.10.2015, doar 281.085.557 euro fuseseră efectiv rambursați în conturile beneficiarilor. Probabil că România a pierdut o treime din banii alocați acestei măsuri deși fermierii au cerut fonduri de 300% față de cele disponibile.

În aceste condiții, deși subperformanța e dureroasă, autoritatea de management din România a declanșat și un adevărat jihad împotriva beneficiarilor care au dus la capăt proiectele și le cere banii toți înapoi spre a-i rambursa la bugetul comunitar. Unul din motive este „nemenținerea” locurilor de muncă estimate prin cererea de finanțare.

Am clienți cărora li s-a reproșat că pentru scurte perioade de timp au avut 7,5 (șapte și jumătate) angajați echivalent normă întreagă și ar fi trebuit să aibă 8(opt).


afir  Citește și: Ce trebuie să știi ca să nu ți se ia banii europeni?


De asemenea, altor clienți li s-a reținut în actele de control că au avut angajați din oraș și că aceasta se opune obiectivului de a crea locuri de muncă în spațiul rural. Pentru astfel de așa-zise nereguli li se cere să ramburseze toată finanțarea. Adică falimentul. Fiindcă autoritățile românești nu știu să aplice decât cea mai drastică sancțiune administrativă.

Autoritatea de management din România nu face distincția elementară între loc de muncă și angajat. Între posibilitatea de agajare1 și posibilitatea care se întâlnește cu voința de angajare.

Apoi când Comisia Europeană vorbește despre menținerea locurilor de muncă se referă la investițiile necesare în mediul rural pentru ca posibilitățile de angajare să nu dispară, nu la obligația vreunui beneficiar de a avea un număr constant de angajați în toți cei 5(cinci) ani de monitorizare.

Așa cum am mai spus, actele întocmite de A.F.I.R. sunt ilogice, deci greșite de la prima literă la ultimul punct, dar astăzi mi-am propus să arăt doar cum de la un obiectiv inexistent al unor finanțări, datorită clișeelor din discursul public, niște funcționari timorați dar excesiv de zeloși, în baza unor obligații de serviciu închipuite, distrug fermierii români.

În niciun alt stat nu se iau banii înapoi de la fermieri pentru nerealizarea unor indicatori cantitativi estimați și nerealizați, în cele mai multe state europene nici măcar nu se fac verificări ex-post.

Codașa accesărilor fondurilor europene ține să fie fruntașa restituirilor.

Curtea de Conturi a UE a înțeles, de asemenea, la fel ca toți politicienii și funcționarii benevolenți care „dau” locuri de muncă și vor binele necăjiților că această axă prioritară 3 are ca obiectiv principal crearea de locuri de muncă.

Comisia Europeană a oferit următorul răspuns: „Obiectivele măsurilor de diversificare nu sunt strict și exclusiv legate de creșterea economică și ocuparea forței de muncă.

Dar cine să audă?

1 – Decizia 2006/144/CE – loc de muncă se referă la posibilitatea de angajare, nu la angajat

comments

Florentina Dragan

Florentina Dragan

Avocat în Baroul Brăila, specializat în contencios administrativ și fiscal.

More Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. România e prea responsabilă cu fondurile europene | Clubul libertății

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
[views] Propunerea de directivă1 a Parlamentului European și a Consiliului…