Grecii de dreapta

Să nu fim „greci” de dreapta sau de ce codul fiscal propus de Ponta trebuie respins

Codul Fiscal propus de Ponta nu m-a entuziasmat, așa că nici respingerea lui de către Iohannis nu mă întristează.
Așa cum am spus, să denumești niște ajustări de taxe ca fiind un nou cod fiscal este neserios, fiindcă, în ultimii ani, toate ajustările în sus ale taxelor s-au făcut prin OUG-uri și OG-uri (OUG 8/2013, OUG 12/2013, OUG 50/2013, OG 16/2013, OG 28/2013, OG 88/2013, OUG 102/2013, OUG 111/2013, OUG 8/2014, OUG 14/2014, OUG 19/2014, OUG 28/2014, etc.). Am avut câte un nou cod fiscal la fiecare ordonață dată de guvern.
Apoi, să crezi în seriozitatea demersului e cel puțin naiv. Așa cum Guvernul Ponta a introdus taxe prin acte normative aflate la îndemâna guvernului, așa putea face și reducerea lor. Dar scopul principal a fost crearea unei dezbateri politice în care destui economiști s-au simțit, dintr-o dată, băgați în seamă.
Să crezi într-un miracol economic izbăvitor doar prin reducerea taxelor arată cunoaștere limitată, arată neînțelegerea lumii în care trăim. În fond, dacă asta ar fi cheia, de ce nu am anula toate taxele? Cine ar investi într-o țară fără taxe, asta dacă ar exista vreuna?
Atașamentul necondiționat pentru reducerea taxelor propusă de Ponta cu riscul dezechilibrării bugetului României seamănă, parcă, cu voluptatea cu care grecii au primit a 13-a și a 14-a pensie. Parcă le reproșam grecilor lipsa responsabilității individuale: le-a plăcut când au primit și se revoltă că s-au trezit datori. Cum de n-au înțeles că statul nu produce bani? Ei, tot așa ar trebui să înțelegem că serviciile publice nu sunt gratis. Și nu toate pot fi oferite de privați.
Iată, grecii sunt și de stânga, și de dreapta! Populismul găsește rapid aderenți, și între antreprenori, așa cum a găsit între asistați sau dependenții de buget.
Dreapta nu înseamnă doar atașamentul necondiționat față de reducerea taxelor. Colectarea și verificarea trebuie lor să fie cât mai puțin intruzive. Aplicarea taxelor trebuie să afecteze într-o cât mai mică măsură libertatea și demnitatea individului. Măsura în care indivizii și comunitățile decid cheltuirea banilor publici e o altă axă care separă dreapta de stânga.
Un impozit pe bacșiș de 1% ar fi un impozit mic. Scăderea lui de la 16% la 1% ar fi salutată ca o măsură de dreapta, nu, dacă reducem dreapta la apetitul pentru scăderea taxelor? Nmic mai fals. Problema cu acest impozit e în primul rând modalitatea de aplicare – nu poate fi colectat decât afectând libertatea și demnitatea individului.
Nu mă încântă scăderea TVA-ului din cel puțin 2 motive. În primul rând, compromite definitiv posibilitatea renunțării în întregime la impozitul pe profit. Impozitul pe performanță e un impozit imoral. Dar e și un impozit care permite ANAF-ului controlul gestiunii unui agent economic, este un impozit a cărui bază de calcul se determină subiectiv și, astfel, generează conflicte și abuzuri. Eliminarea impozitului pe profitul companiilor ar însemna adoptarea unui nou cod fiscal prin schimbarea filosofiei, așa cum recunoașterea prețului de piață a însemnat o reală schimbare a codului fiscal.
Apoi, TVA-ul e un impozit pe consum. De ce mi-aș dori, ca om de dreapta, scăderea impozitului pe consumul veniturilor înainte de scăderea impozitelor pe generarea veniturilor?
Aș începe cu lămurirea deductibilităților. Un nou cod fiscal ar însemna că o cheltuială făcută de agentul economic să fie prezumată ca utilă activității până la proba contrarie. Bugetarii primesc, de exemplu, bani de haine, dar un privat care, de pildă, produce cuie, nu-și poate deduce cheltuielile cu șosete, pantofi și sacou. Există categorii de bugetari care primesc o sumă de bani ca fiind normă de hrană. Bonurile de masă sunt maxim a cincea parte din acea normă de hrană. Statul anunță că în zilele călduroase, angajaților trebuie să li se asigure apă de băut. Dar aceasta e deductibilă în limita cheltuielilor de protocol.
Un agricultor care dă pe consum semințele din care face răsaduri, dacă nu vinde producția, nu-și poate deduce cheltuielile. Nu-i suficient că pierde banii cheltuiți, datorează și impozite. Perisibalitățile sunt la niveluri ridicole în timp ce legiuitorul supranațional normează curbura castravetelui.
Ar trebui să vedem cum extindem regimul taxării inversate la TVA astfel încât procesatorii din industria alimentară să nu mai fie tentați să apeleze la achiziții intracomunitare.
Apoi, deși sediul problemei nu e în Codul Fiscal, trebuie pus pe picior de egalitate agentul economic cu statul în contenciosul administrativ și fiscal. Suspendarea actelor administrative unilaterale presupune plata unei cauțiuni între 0 și 20% după ce agentului economic tocmai i-au fost poprite conturile (s-au sechestrate, dacă măsura e dispusă de procurori). Deci trebuie să se împrumute ca să se poată judeca.
Apoi, dacă nu a avut bani de suspendare, agentul economic poate fi executat silit chiar dacă are o hotărâre judecătorească favorabilă în primă instanță. Prezumția de legalitate a actelor administrative operează și după ce un judecător le-a infirmat. Gândiți-vă cum e ca prima instanță să fie o curte de apel iar în așteptarea termenul la „Înalta Curte” timp de peste 1 an de la declararea recursului să fii executat silit!
Sunt întru totul de acord că ne trebuie un stat mai mic și mai puține activități finanțate de la buget. Am susținut mereu că salariile bugetarilor sunt prea multe și prea mari față de ce-și permite economia României. Dar avem de-a face cu oameni. Nu pot fi dați afară peste noapte. Să-i punem să-și refacă viața ca să nu afecteze echilibrul bugetar? Să vedem vieți ruinate doar ca să putem cumpăra cu 4,2017% mai ieftin biciclete, deodorante, genți de voiaj, telefoane, laptopuri și altele?
E revoltător cum magistrații, militarii, funcționarii cu statut special își folosesc influența ca să fure din banii de pensii. Fiindcă pensiile speciale sunt furt. Dar nu aduce nimic bun concursul pentru ruinarea țării.
Ca o economie să performeze, nu-i de ajuns să fie un paradis fiscal. În paradisurile fiscale banii se ascund, nu se fac. O economie trebuie să fie și liberă, dar și regulile să poată fi impuse. Cel mai greu se câștigă încrederea antreprenorilor într-o economie. Ce încredere poți avea într-o economie în care taxele scad de dragul de a pune în dificultate viitoarea guvernare?
E cumva acest nou cod fiscal o lege organică, o lege care oferă predictibilitate pe termen lung și nu poate fi modificată prin OUG? Dezbaterea parlamentară va face din acest cod fiscal o instituție juridică sigură, stabilă și la adăpost de nevoile urgente ale guvernului? Nu! Fiindcă noi avem deja decizii ale înțeleptei Curți Constituționale prin care o lege, chiar și organică, poate fi modificată prin OUG dacă modificarea e „pozitivă” ori dacă modificările nu afectează domeniile prevăzute la art. 73 (3) din Constituție. Așadar, putem avea legi parțial organice și parțial ordinare.
Apoi, când discutăm despre bugetele din anii viitori, trebuie să ne gândim și la categoriile de cheltuieli excepționale lăsate moștenire de Ponta. Ele nu afectează execuția bugetară pozitivă și dătătoare de speranțe de anul ăsta. Mai știe cineva că România are de restituit încă 3 tranșe din diversele taxe auto, taxa de poluare încasată în ianuarie-martie 2013 și foarte probabil timbrul de mediu încasat timp de 2 ani și jumătate și că Înalta Curte tocmai s-a pronunțat într-un RIL prin care obligă statul la plata dobânzii fiscale pentru toate aceste taxe? Sau că din 2017 trebuie să plătim certificatele verzi pe care Ponta nu le-a plătit? Și va fi tot cu dobânda fiscală. Sau că noi, ca națiune, avem o datorie din care n-am plătit nimic la foștii proprietari deposedați abuziv și că plățile încep tot din 2017?
Așadar, propunerile de ajustări de taxe ale Guvernului Ponta sunt neserioase, nesustenabile, nocive și compromit ideea de Nou Cod Fiscal. Reducerea taxelor e bună, dar trebuie să ne provoace și gânduri, altfel, repetarea mecanică a unei idei o golește de sens și relevanță.

Foto: hyperflash.ro

comments

Florin Drăgan

Florin Drăgan

42 ani, căsătorit, absolvent al Facultăţii de Comerţ la A.S.E., al Facultății de Drept la U.E.B, absolvent al cursurilor TRENDS la IST Studies Atena, expert accesare fonduri europene.

More Posts

Follow Me:

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Domnul Dunca s-a supărat că Protecția Consumatorului nu a fost…