Furați banii!

Vizualizări: 630

Furați-i pe toți, nu-i mai risipiți!

Văzând investițiile statului din fondurile europene te gândești dacă nu ar fi mai avantajos dacă s-ar fura cât mai mult.

Pe drumul spre fermă (sunt fermier), în 3(trei) sate ale unei comune nu aveam cum să nu remarc modernizările aduse spațiului comun și noul mobilier urban.

Pe marginea șoselei acum mult timp cârpită, fondurile europene au făcut posibile săparea șanțurilor pentru scrugerea apelor pluviale și achiziția unor bănci de lemn pe cadru de fier forjat și cu denumirea instituției achizitoare gravată.

La nici o lună de la betonarea șanțurilor, flora spontană a răzbit printre rosturi. Pe porțiuni întinse, șanțurile de scurgere nu mai au nicio utilitate, ele fiind deja colmatate. Iar, după cum bine se știe, pentru exploatarea ulterioară a unei investiții, în speță întreținerea ei, nu se mai dau bani europeni.

 furati_banii_img1 Probabil că util ar fi ca cetățenii, mulțumiți că mare parte din apa care altminteri le-ar fi băltit în curte se scurge în altă parte, să îngrijească șanțurile măcar fiecare în dreptul curții.

Dar au cerut ei șanțuri betonate? Pentru ce să ceară? Pentru 2-3 ploi mai intense pe an? Nu. Nu erau necesare. Și nu sunt ale lor. Sunt ale primăriei și e obligația primăriei să le îngrijească. Ei au treabă. Plus că, de când primăria le-a cumpărat noile bănci pentru stat la poartă și spart semințe, ar trebui măcar pe acestea să le folosească. Altfel ar fi o altă investiției în van.

furati_banii_img2

Așadar, când ne bucurăm că facem investiții cu sprijinul fondurilor structurale, investiții pe care altfel nu ni le-am permite și fără de care putem să trăim la fel de bine, ar trebui să ne și îngrijorăm că întreținerea noilor achiziții va genera costuri.

Cum utilitatea investițiilor e zero iar costurile de întreținere vor transforma fondurile europene direct în pagubă, putem să sperăm că măcar din suma finanțată s-a furat cât mai mult. Doar un furt masiv prin umflarea cheltuielilor și neexecutarea în întregime a lucrărilor ar putea să producă și ceva beneficii României.

În ultimii ani, se vorbește despre șpaga de 35% din valoarea contractelor de achiziții publice atribuite în mediul rural. Ca un antreprenor să poată rambursa 35% din valoarea unei lucrări sub formă de șpagă, lucrarea trebuie să aibă costurile dublate față de valoarea reală și recepția să se facă cu indulgență fiindcă doar așa i-ar rămâne ceva și executantului. De asta, probabil, nu toate băncile au ștanțat numele primăriei, unele au doar tăblița vopsită sau nu au deloc numele prestigioasei instituții. De asemenea, betonul are duritatea mai mică decât cea din caietul de sarcini, rosturile mai mari și de asta au ieșit așa rapid buruienile, probabil lucrările de excavare efectuate au fost mai mici decât cele estimate de proiectant și multe alte detalii.

furati_banii_img3

Așadar, să revenim: dacă s-a furat suficient din banii pentru investiții, măcar știm că s-a capitalizat executantul lucrării, că și-a cumpărat măcar un utilaj sau ceva scule necesare. Știm că măcar și-a ținut oamenii la muncă și a avut din ce le plăti salariile.

Dacă s-a furat suficient, o parte din bani a ajuns la șeful de la comună care întreține o organizație locală a partidului din care face parte. Banii furați achită chiria unui sediu, poate un mic protocol și ajung astfel la un comerciant.

Altă parte din bani ajunge la șeful de la județ care varsă și el la partid pentru susținerea organizației, nu-i bagă pe toți în buzunar. La fel, o altă parte din bani ajunge direct la șeful de la guvern și se întorc în economie, cheltuiți pe diverse protocoale, haine bune, investiții imobiliare.

Oricât de prost ar cheltui banii furați, suntem în situația în care hoții și corupții generează activitate economică mai valoroasă decât investiția inoportună a statului. Stat care poate face aceste investiții inutile fiindcă ele sunt eligibile pe scheme de finanțare concepute cu experți din societatea civilă și autorizate de Comisia Europeană.

Aceste investiții sunt posibile fiindcă grija față de banii publici e exact aceeași la Brussels ca la București sau mai departe la Tudor Vladimirescu. Dacă înalții funcționari europeni și experții așa-zis independenți își iau partea împărțind sinecuri și granturi pentru prețioasele contribuții la elaborarea planurilor mărețe de dezvoltare, ceilalți, care se simt la fel de îndreptățiți să se aleagă cu ceva din serviciul public pe care-l fac comunităților, trebuie să aibă mare grijă să respecte cadrul formal al procedurilor de achiziții.

Fiindcă nu fondul, nu risipa enormă de sus până jos e condamnată în noua ordine socialistă blândă. Forma trebuie respectată. Numărul de vize și avize. Numărul de ofertanți, numărul de inspecții, numărul de copii ale dosarelor de achiziții, numărul de inspecții pe teren, numărul de exemple de succes, numărul de panouri de reclamă, gradul de absorbție, conferințele simandicoase. Asta contează: forma, nu fondul.

Un mecanism uriaș de furt e legitimat de politruci, birocrați și experți acreditați. Își fac parte și politrucii locali împreună cu antreprenorii cu „experiență”. Culmea e că, în imensul mecanism de furt, cei care riscă și care par la prima vedere cei mai imorali, cei care trebuie să fure în modul cel mai puțin rafinat, cei pe care-i mai vedem duși în cătușe la D.N.A. sunt de fapt singurii care produc și un beneficiu cât de mic economiei. Restul produc doar pagubă!

La nivelul la care se produce, risipa e astăzi mai păgubitoare decât furtul.

comments

Florin Drăgan

Florin Drăgan

42 ani, căsătorit, absolvent al Facultăţii de Comerţ la A.S.E., al Facultății de Drept la U.E.B, absolvent al cursurilor TRENDS la IST Studies Atena, expert accesare fonduri europene.

More Posts

Follow Me:

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Așa cum era de așteptat, moțiunea de cenzură a PNL…