Dulcele cântec al deșertăciunii

Vizualizări: 1,396

Morala creştină are esenţă divină, logica este creaţia unor minţi luminate, rafinată pe parcursul multor secole, la fel regulile bunului simţ şi principiile democratice.

În schimb, legile actuale sunt creaţia unor grupuri de interese politico-economice.

Din punctul meu de vedere, cu adevărat condamnabil este doar cel care încalcă morala creştină, logica, bunul simţ sau/şi principiile democratice.

De pildă, eu susţin întrutotul bătălia împotriva corupţiei, dar cu o condiţie netă: să nu existe excepţii, înţelegeri, „las’ că le vine şi ălora rândul”, „mai bine puţin decât deloc” şamd.

Lovind doar o parte a mafiei o întăreşti enorm pe cealaltă, care devine mai toxică.

Dacă tot nu suntem eficienţi în civilizare, excelăm în bavarde.

Extraordinar cât de folosit este cuvântul „penal” în ultimii ani! A început cu atacurile pedeliştilor la adresa liberalilor (PeNaLii), iar apoi a căpătat „valoare” universală, depăşind consacratul „plagiator”. De remarcat grija cu care calificativul NU este atribuit celor susţinuţi de postacul în cauză! Pentru aceia, brusc redevine valabilă prezumţia de nevinovăţie şi se găsesc chichiţe salvatoare, ilogice dar repetate obstinant (a se vedea procentul de plagiat al LCK).

Mai penibil este că acuzaţia de „penal” se atribuie în egală măsură celui care a furat milioane şi celui care şi-a angajat nepoata la cabinetul parlamentar.

Mai grav e că „penal” este categorisit şi cel condamnat şi cel doar anchetat.

De aici, uşurinţa cu care sunt create „proteste de stradă”. Atâta doar că, surpriză, mitingurile anti-Ciorbea, convocate de o parte a mafiei, s-au soldat cu căderea lui… Coldea, parte a aceleiaşi famiglii!

În privinţa poporului, situat hăăăt departe de aceste bătălii venale, problema nu este
„ci-or-bea”
ci
„ci-or-mânca”.

Întristător este că mobilizarea protestatarilor se face prin uzitarea unor metode de manipulare de-a dreptul învechite, chiar dacă se propagă online.

„Oratorul care doreşte să cucerească gloata trebuie să facă abuz de expresii tari, să exagereze, să încredinţeze, să repete şi să nu încerce niciodată să demonstreze ceva cu ajutorul raţionamentelor.” (Gustave Le Bon – Psihologia mulţimii)

Dubioasă e şi nevoia de înregimentare, aflată la antipodul pretenţiilor de individualism şi unicitate.

„N-ai văzut ce mimetism gratuit, dominat de prostie, a apărut în modă? Bărbaţii îşi lasă bărbi şi poartă fulare à la taliban, femeile fuste lungi şi broboade, au comportament oriental, şi toate astea fără ca cineva să-i oblige. O lipsă evidentă de personalitate”. (postare pe forum)

Şansele de a intra pe un făgaş natural, de a avea o societate plăcută şi funcţională sunt, deocamdată, minime.
De ce?

Fiindcă în locul moralei iudeo-creştine am plasat drepturile necondiţionate ale Omului, văzut ca fiinţă unică şi centrală. Mai mult, aceste drepturi sunt orientate nu către Omul cinstit şi social, ci către contravenientul sau infractorul ne- sau anti-social.

În ştiinţele exacte avem teoreme sau legi care nu au nevoie de demonstraţie, fiindcă sunt evidente. Ele se numesc axiome.

De pildă: „două cantități egale cu a treia sunt egale între ele” constituie o axiomă în  matematici.

După acelaşi model, există axiome şi în sociologie, politologie, socio-psihologie.

De pildă: „nu se recomandă crearea de legi care acordă drepturi sau înlesniri necondiţionate”.

Obsesia iluministă a Omului ca element central (şi nu a Omenirii) a condus la monştri.

Legi, cutume, instituţii, indivizi, fonduri, totul pentru a ne împotrivi unei axiome. De o bună bucată de vreme se observă că am eşuat, dar nu ne acceptăm înfrângerea şi, pare-se, vrem să ne jertfim pe altarul zeului viking Loki.

Total incorectă politic, pe deplin în afara homocentrismului, dar morala iudeo-creştină s-a dovedit a fi unica soluţie.

Sursa foto: bearskin.org

comments

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Așa cum există grupuri mafiote în multe domenii de activitate,…