Cum ajungem să fim conduşi de imbecili

Vizualizări: 18,878

Hai să vedem cum se face promovarea de cadre într-un partid politic “mare”.

Să zicem că eşti student, cu mult timp liber şi chef de distracţie. Intri într-un partid, că e cool, că ţi-a zis unul că e rost de un os de ros, etc. Să presupunem şi că nu ai pile la început aşa că începi de jos.

Primii ani te chinui ca lipitor de afişe, cărător de geantă şi om bun la toate. Dacă eşti o minte creativă, dacă ai o inteligenţă peste medie, te plictiseşti repede şi îţi cauţi ceva mai bun. Dacă nu, rămâi şi faci sportul ăsta câţiva ani.

Urmează primele “succese”. În asociaţia de tineret te remarci ca lider (fie şi numai prin senioritate şi că cunoşti pe toată lumea) şi eşti remarcat de şefi că nu faci nazuri, eşti “reliable”. Tocmai ai terminat facultatea şi cauţi un post. Prin pilele noi îl şi obţii. Unde? În administraţie. Entry level, deci nu-i mare scofală dar măcar ai un salariu şi loc sigur, cu puţin de lucru.

Sau dacă pupi în cur pe cine trebuie şi ai puţin noroc obţii şi un post eligibil ca consilier local. Dacă nu ieşi dar te remarci în campanie poate obţii şi un post de secretar pe lângă un deputat, primar, etc.


articol stanica 620 x 264 px  Citeşte şi: Cum să cumperi un popor cu banii lui


În poziţia nou obţinută nu ţi se cere să gândeşti neapărat. Dar e important să-ţi “păzeşti” şefii. Serveşte-i cu umilinţă şi uşile ţi se vor deschide mai departe. Închide ochii la toate matrapazlâcurile şi vor avea încredere în tine.

Urmează ascensiunea. Fie în administraţie, fie în politic, obţii poziţii din ce în ce mai importante. Mai întâi şef de proiect, apoi şef de echipă. Din această poziţie continui să sprijini pe şefi şi să formezi cadre pentru partid. Apoi după 1-2 cicluri electorale în care îţi faci mâna pe poziţiile de “consilier” şansa cea mare: candidat în parlament sau la o primărie. Sau o poziţie grasă de director.

Acum deja joci în liga mare. Încep să curgă banii şi beneficiile. Dar şi responsabilităţile. Nu faţă de alegători sau de job. Pentru asta angajezi ceva specialişti care-ţi fac treaba. Nu, responsabilitatea e faţă de partid. Acum eşti lider, trebuie să dovedeşti că ştii să conduci. Că ştii să-ţi faci imagine. Şi dacă ai succes lozul cel mare: un minister, un loc la şefia partidului, faci parte din elita care împarte cozonacul.

Observaţi că nicăieri nu ţi s-au cerut vreodată competenţe profesionale. De fapt dacă le aveai te duceai de mult să le exersezi. La fiecare nivel selecţia s-a făcut prin obedienţa faţă de forul superior. Prin servilism. Dupa 10-20 de ani de astfel de existenţă îţi amorţesc toţi neuronii mai puţin cei necesari supravieţuirii politice.

Însă de abia de la acest nivel începi să apari în public, să deţii posturi cu adevărat importante. Aşa că nu e de mirare că par toţi nişte idioţi cu cravată. Asta şi sunt. Sistemul îi vrea astfel.

comments

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

1 Comment on Cum ajungem să fim conduşi de imbecili

  1. Liberalismul romanesc a dat drumul la multiple facultati si diplome aiurea pentru oricine. Ajung sefi prof dr si rectori fenomene de cea mai joasa natura. In Cta n are nimeni nimic de spus si facut ca au ajuns machidonii, cea mai nenorocita glata de tzigoiner sa intoarca orasul pe dos si sa l transforme intr o tiganie totala. Sef la Diectia sanitara Cta un individ care a facut facultatea la Cta si a terminat o cu 9,81 cand la Buc nu termina nici cu 7. Huuuooo

2 Trackbacks & Pingbacks

  1. Urăsc corporațiile, dar iubesc corporatismul | Clubul libertății
  2. Pile, Cunoștințe și Relații, virusul care a lovit România | Clubul libertății

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
[views] Spre dezamăgirea susținătorilor și bucuria criticilor săi, dintre care…