Corectitudinea politică ucide (și) sportul

În câteva zile începe una dintre cele mai frumoase, dure și bărbătești competiții: Cupa Mondială de Rugby.

Antrenorii au anunțat loturile de 31 de jucători și încearcă să stabilească formulele potrivite pentru marea competiție sportivă fiindcă, în rugby, echipele naționale nu joacă mai mult de 15 meciuri pe an și mulți jucători importanți practică și alte sporturi. Apoi, fiind un sport de contact, foarte dur, accidentările sunt frecvente. Așadar, e foarte dificil de găsit formula cea mai bună la cea mai importantă competiție.

A doua favorită la titlu, puternica echipă a Africii de Sud, se confruntă și cu un alt fel de problemă. Un scandal a izvorât din nerespectarea cotei de gen de 30% jucători non-albi în echipa națională. Un partid politic obscur, Agenția Pentru o Nouă Agendă – ANA (care s-a rupt din ANC – partidul social-democrat care guvernează încă din 1994) încearcă să blocheze participarea echipei la Cupa Mondială, cerând unei instanțe din Pretoria să-i forțeze pe jucători și oficiali să-și predea pașapoartele.

Contestatarii invocă o politică rasistă de selecție din partea antrenorului Heyneke Meyer care  a convocat pentru cupa mondială doar 9 jucători non-albi dintr-un total de 31, adică 29% și, astfel, nu a fost respectată cota de gen de 30% jucători non-albi din echipă. Ei susțin că echipa națională trebuie să aibă minim 10 jucători non-albi, adică 32%, ca să fie respectată cota de gen de 30%. În această diferență, contestatarii văd dovada clară a excluziunii rasiale.

Un atac și mai vehement împotriva echipei de rugby a fost lansat de COSATU (o uniune a sindicatelor din Africa de Sud). COSATU susține că anumiți jucători negri s-au plâns că nu au fost selecționați și face un rechizitoriu federației, antrenorului și căpitanului de echipă, vorbind de o cabală albă. COSATU, apropiată de Partidul Comunist, a pierdut din rândurile sale SAFPU, adică sindicatul fotbaliștilor din Africa de Sud (în cvasitotalitate negri) și nu mai reprezintă nicio organizație a sportivilor. Ei, bine, iată că vorbește în numele rugbiștilor.

Mai devreme, anul acesta, chiar federația națională de rugby, SARU, lansase un plan de transformare strategică a rugby-ului (STP) cu scopul ca toate echipele de club și națioanala să aibă, până în 2019, jumătate din jucători non-albi. Totuși, SARU, deși are un program bazat pe cote de gen, nu-i susține pe contestatari, apreciind, la fel ca antrenorul Meyer, că a fost realizată cota de 30%.

Acest program i-a îngrijorat pe unii suporteri ai rugby-ului care consideră că va scădea valoarea echipelor, rugby-ul fiind un sport practicat în mod tradițional de minoritatea albă „afrikaner” care reprezintă doar 5% din populație.

Rugby-ul a devenit simbol al reconcilierii naționale (rasiale) în 1995 când Africa de Sud a organizat cupa mondială de rugby pe care a și câștigat-o. Președintele Nelson Mandela a îmbrăcat în mod simbolic tricoul „sprinboks” și i-a înmânat trofeul căpitanului alb al echipei, Fracois Pienaar în fața a 63.000 de spectatori dintre care 62.000 erau albi. Mandela a făcut atunci ce-a promis, un gest de apropiere față de afrikaners, spune câțiva ani mai târziu Pienaar.

Acum, fiindcă reconcilierea rasială a devenit grilă liberală de măsurat corectitudinea politică, în plin scandal, unul dintre suporterii antrenorului este chiar jucătorul non-alb Bryan Habana, selecționat pentru a 3-a cupă mondială după 2007 și 2011. El spune că, din păcate, astfel de lucruri (polemici) sunt parte a rugby-ului din Africa de Sud și că îl sprijină în totalitate pe antrenor.

Și Bryan Habana știe ce vorbește. În 2007, Africa de Sud a câștigat cupa mondială la Paris, având în echipa de start doar doi jucători non-albi: aripile Habana și JP Pietersen. În rest, jucători afrikaners, fiindcă pe înaintare și în centru, Africa de Sud aliniază jucători duri, adevărați urmași ai burilor. Viteza celor 2 negri pe aripi era exact ce-i trebuia echipei ca să devină cea mai bună din lume.

În finală, au avut ocazia să-i zdrobească pe englezi, așa cum o fac și acasă, rugby-ul fiind în Africa de Sud un sport pe care minoritatea engleză, comparabilă cu cea afrikaans ca mărime, nu prea îl practică. Rugby-ul englez e practicat de englezi în Anglia, rugby-ul sud-african e practicat în Africa de Sud de afrikaners, iar englezii intră pe teren doar ca să fie zdrobiți.

Cum e rugby-ul sud african, explică cel mai bine Traian Ungureanu: „un fenomen fascinant a transformat rugby-ul în religia și cultul simbolic al afrikaners-ilor. A avut loc una dintre acele fuziuni perfecte între datele de conștiință ale unui grup și conținutul simbolic al unui joc. Între agrarianismul monumental al fermierilor afrikaners și duritatea nețărmurită și justițiară a rugby-ului”.

Ei bine, după victoria de la Cupa Mondială de Rugby din 2007, la care a participat și Habana, federația l-a concediat pe antrenorul Jake White (da, chiar așa îl cheamă) fiindcă nu a respectat cota de gen.

Înaintea cupei mondiale din acest an, Africa de Sud este la cel mai slab nivel din 1965 încoace, fiind clasată pe locul 4 în lume după ce a pierdut 5 din cele 7 meciuri test jucate în 2015. Africa de Sud a pierdut pentru prima dată în istorie un meci împotriva Argentinei, a pierdut 4 meciuri consecutiv (cum nu se mai întâmplase de 50 de ani) și  a primit 3 eseuri de la un jucător într-un meci, arătând o apărare neglijentă.

Așadar, performanța sportivă a echipei ar trebui să îngrijoreze mai mult decât cota de gen, mai ales că o nouă cupă mondială va fi peste 4 ani și atunci Africa de Sud va participa, conform SARU, cu o echipă formată jumătate din albi și jumătate din non-albi dintr-un lot de 31.

15 sau 16? – aceasta pare că va fi întrebarea.

comments

Florin Drăgan

Florin Drăgan

42 ani, căsătorit, absolvent al Facultăţii de Comerţ la A.S.E., al Facultății de Drept la U.E.B, absolvent al cursurilor TRENDS la IST Studies Atena, expert accesare fonduri europene.

More Posts

Follow Me:

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

1 Comment on Corectitudinea politică ucide (și) sportul

  1. Acum am citit ceva frumos despre sport. Aveti o pagina
    web importanta pentru informatii Sportive.
    Mult Succes!

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Îmi zice feciorul meu mai mare (am doi): „Noi nu…