Cât ne costă lucrurile gratis?

Închipuiți-vă, ce s-ar întâmpla, într-un scenariu orwellian, dacă statul ar fi cel care ne-ar cumpăra cămăși și ni le-ar da gratis. Ce calitate ar avea? Ce culoare? Cât ar costa? Cât s-ar fura?

Totuși, rolul statului și al administrațiilor publice este să le ofere contribuabililor, în schimbul banilor din taxe, impozite și amenzi, bunuri și servicii publice de calitate, la costuri corecte. Este vorba mai ales despre acele bunuri și servicii pe care nu ni le putem cumpăra singuri. Există un ”prag” minimal – ”de dreapta”, pe care trebuie să ni-l ofere statul și administrațiile: autostrăzi, securitate națională, mari lucrări de infrastructură etc. În rest, doar arbitraj corect, pe bază de legi bune. Mai spre stânga, numărul bunurilor și serviciilor publice oferite de stat crește. În stânga, statul ia mai mulți banii pentru a ne da învățământ gratuit, sănătate gratuită și altele, mai mult sau mai puțin dorite: cultură gratuită, religie gratuită, sport gratuit etc. Un om de dreapta ar spune că, pentru ultima listă, ar trebui de fapt să plătim, direct, fiecare, banii – venind din taxe și impozite mai mici. Atunci am avea un mai mare control al calității lor, pentru că am fi într-o relație neintermediată, mai aproape de firea lucrurilor.

Când statul oferă lucruri gratuite pe banii noștri, el invocă principiul de bază al stângii: solidaritatea. Adică, nu toți și-ar permite să plătească pentru învățământ, sănătate etc., așadar strângem banii într-o mare pungă și statul îi dă de acolo, după nevoi. Cu toții știm că această gestionare a banilor noștri nu se face gratis și în România ea ne costă – mult, plătind aparate bugetare supradimensionate, care ne costă uneori mai mult decât banii pe care-i gestionează. În plus, acolo unde este punga cu banii colectați de la noi, apare o specie specială de prădători de bani publici. Fenomenul se numește corupție.

Baia Mare și chiar întreg județul Maramureș cultivă o formă de stângism extrem și bizar. Aici plătim din bani publici pentru performanță sportivă. Pentru mine, decizia de a achiziționa pe bani public acest bun simbolic este motiv de multe întrebări:

Cine hotărăște că performanța sportivă este un bun public care trebuie plătit din bani publici? Ce se întâmplă cu noi, cu băimărenii, dacă ea nu este cumpărată? Intră performanța sportivă în rândul bunurilor și serviciilor publice necesare pentru oraș?

Care este prețul corect al performanței sportive? Cum o evaluezi? Dacă ai dat un ban și nu ai obținut-o, ce faci? Recuperezi banii sau plătești mai mult pentru a o realiza? Cât timp trebuie ea să existe?

Dacă există nevoia de performanță sportivă, de ce să nu fie un bun pe o piață liberă, adică să-l achiziționăm singuri? Dacă am trebuința lui, mă duc și îl cumpăr, dacă nu, NU și GATA.

În Baia Mare, primarul și consilierii au hotărât, în baza unui mandat, să le achiziționeze băimărenilor performanță sportivă la prețul de 2 milioane de Euro pe an. Inevitabil, la punga cu bani pentru performanță sportivă, au apărut și dăunătorii care o rod. Asta o spune și DNA-ul.

În concluzie, nu vă bucurați de lucrurile gratis, ele vă costă mai mult decât dacă le-ați fi cumpărat singuri!

comments

Călin Herţeg

Călin Herţeg

40 de ani, căsătorit, absolvent al Universităţi Bucureşti, Facultatea de Filosofie şi doctor în filosofie la Univesitatea de Vest Timişoara. Lector al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, antreprenor şi ong-ist.

More Posts

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


'
Citește si:
Citește si:
Mare agitație, mare. Se alege șăful ăl mare al PSD…